Revelaţiile unui ateu

Evelyn Waugh, prozatorul britanic cel mai interesant al modernităţii târzii, şi-a caracterizat romanul Brideshead Revisited. The Sacred and Profane Memories of Captain Charles Ryder/ Întoarcerea la Brideshead. Amintirile sacre şi profane ale căpitanului Charles Ryder (tradus la noi de Mihnea Gafiţa) ca pe un apogeu al carierei sale scriitoriceşti, care s-ar ocupa de o temă neobişnuită, numită „the operation of Grace”/ „lucrarea Providenţei”. Mai precis, Waugh spune că vom descoperi aici „actul unilateral de iubire, prin care Dumnezeu cheamă sufletele la Sine”. Protagonistul şi naratorul textului (Charles Ryder) se împrieteneşte, pe parcursul studenţiei lui la Oxford, cu un coleg exotic, lordul Sebastian Flyte, alcoolic, homosexual şi, paradoxal, datorită tradiţiilor conservate fervent în propria familie aristocrată, catolic netulburat. Ryder este, în contrapartidă, un ateu convins, manifestând numai o curiozitate sarcastică pentru cei religioşi. Vizitându-l pe Flyte la impozanta lui reşedinţă nobiliară -Brideshead -, Charles descoperă o familie tradiţională britanică, afectată de prejudecăţi. Sebastian pare un ins cu personalitatea zdrobită de ambianţa domestică (şi, cu precădere, de autoritatea maternă), în timp ce fraţii lui, Bridey şi Cordelia, sunt complet anihilaţi identitar, trăind doar în devoţiune pentru valorile induse de mama dominantă, Lady Marchmain.

Julia, o altă soră (de care Charles se simte atras), caută, asemenea fratelui ei fluctuant, un echilibru identitar într-o lume plină de ambiguităţi. În sfârşit, părinţii, Lordul Marchmain şi Lady Marchmain, s-au separat de mulţi ani (la căsătoria lor, bărbatul trecuse de la anglicanism la catolicism, pentru a-i fi pe plac soţiei, dar, ulterior, a dezvoltat o antipatie virulentă pentru religie şi a emigrat în Italia, unde trăieşte acum în concubinaj cu o localnică), faptul afectând maturizarea afectivă a copiilor. Prezenţa lui Ryder la Brideshead se transformă treptat într-un episod generator de criză. Julia se îndrăgosteşte de el şi Sebastian (obsedat homoerotic, la rându-i, de protagonist) fuge în Maroc, unde viciile îl vor anihila în cele din urmă, atât moral, cât şi fizic. Lady Marchmain îl culpabilizează pe Charles pentru ambele probleme ale familiei sale (plecarea fiului şi amorul fiicei) şi îl îndepărtează pe narator de la Brideshead. Ea îşi motivează gestul printr-o declaraţie traumatizantă pentru Charles. Dacă diferenţa de clasă socială între el şi Julia ar fi fost trecută, la limită, cu vederea, într-o eventuală căsătorie, ateismul lui furibund nu ar fi putut fi acceptat niciodată.

Protagonistul se înstrăinează de familia Marchmain, căsătorindu-se şi având doi copii. Devenit un artist cunoscut, el nu-şi găseşte totuşi liniştea cu adevărat, continuând să mediteze la episodul Brideshead. Pe acest fond, absolut întâmplător, se întâlneşte cu Julia, iar vechile sentimente de iubire renasc virulent. Cei doi hotărăsc să divorţeze, renunţând la propriile mariaje ce le dau, oricum, senzaţia unor prizonierate. Uniţi după mai multe tensiuni şi ezitări, Charles şi Julia vor să părăsească Brideshead pentru totdeauna şi să înceapă o viaţă nouă, eliberată de fantomele trecutului. Pe nepusă masă însă, bătrânul lord Marchmain, grav bolnav, se întoarce acasă, pentru a-şi petrece ultimele zile de viaţă. Julia nu-l poate lăsa astfel, iar Charles Ryder, forţat de împrejurări, va asista la scene de o intensitate spirituală şi emoţională maximă, care îi vor schimba percepţia lucrurilor. În primul rând, realizează că fundamentul religios al naturii Juliei e mai puternic decât credea, existând suspiciunea că niciodată ea nu se va putea împăca, pe termen lung, cu ateismul lui funciar. Apoi, eroul pare mişcat – pentru prima dată în viaţă – de un ritual catolic, cu implicaţii transcendente. Este vorba despre reacceptarea credinţei de către lordul Marchmain, în ultima clipă a vieţii, după ce refuzase cu înverşunare, chiar şi în săptămânile de agonie ce preced momentul, să se supună oricărui ritual catolic de pregătire pentru moarte. Deşi confuz, naratorul pare să distingă existenţa unei realităţi extra-senzoriale, la ale cărei semnale fusese opac anterior…

Din punct de vedere narativ, epilogul povestirii „sacre şi profane” a lui Ryder poate părea previzibil. Psihologic şi etic însă, el constituie, indubitabil, o surpriză. Îl vedem pe protagonist în final (acum căpitan în cel de-Al Doilea Război Mondial) încartruit cu trupele chiar pe domeniul de la Brideshead. Tulburător, s-a convertit la catolicism între timp, iar vizitarea vechii capele a familiei Marchmain îi creează sentimente înalte, imposibil de imaginat cu decenii în urmă, pe când privea rugăciunile locatarilor moşiei cu un zâmbet maliţios. Waugh refuză aşadar liniaritatea tipologică, supunându-şi personajul mutaţiei structurale de identitate. Fie şi numai pentru această spectaculoasă transformare, romanul Întoarcerea la Brideshead merită citit. Şi reeditat.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi