Spre noua lume

Mulţi din marii lideri ce conduc dintr-un con de umbră această lume ne-au trimis, prin intermediul emisarilor lor, diferite semnale şi predicţii care de care mai alarmante, menite să ţină lumea în nesiguranţă şi în stres teribil. Una dintre aceste predicţii de natură apocaliptică spune că începând cu anul 2030 va începe o nouă eră în evoluţia omenirii. În acest sens, ne-a fost sugerat în mod fragmentar pe diferite canale că va apărea o nouă rasă umană cu caracteristici îmbunătăţite, mult mai puternică la schimbările mediului, mult mai inteligentă şi mult mai sensibilă decât cea existentă; mai pe scurt, o nouă rasă cu un înalt simţ al eticii şi al datoriei civice, perfect aliniată cultural, moral, dar şi politic faţă de marile valori ale noii umanităţi radical diferite de cea din zilele noastre.

Se înţelege de la sine că trecerea nu se va face de la sine, ci prin intermediul inteligenţiei artificiale. Un rol important în procesul de schimbare al capacităţilor mentale, etice şi morale ale noii umanităţi îl vor juca cipurile şi microcipurile implantate încă din perioada uterină în diferitele părţi ale corpului uman. Practic, la un moment dat omenirea se va împărţi în două categorii: în cei cipaţi, care vor beneficia din plin de pe urma cuceririlor din domeniul psihic şi medical al inteligenţei artificiale şi în cei necipaţi, care încetul cu încetul, din pricina reticenţei faţă de nou şi al refuzului de a-şi încorpora entităţi străine în organism, se vor transforma într-o rasă inferioară, supusă extincţiei.

Problema pe care încearcă s-o rezolve astăzi specialiştii, cel din punct de vedere teoretic, nu se referă nici la etică, nici la morală, nici la cea de esenţă religioasă, ci la una de natură oarecum statistică. Şi anume: cercetătorii vor să stabilească limita la care să proiecteze gradul de inteligenţă al noii rase umane.

Desigur, microcipurile le vor oferi posibilitatea creierelor viitoarelor generaţii ale omenirii să acumuleze mult mai multe informaţii din domeniul cultural, tehnic, ştiinţific etc., etc, decât posedă actualele generaţii. Practic fiecare dintre noi printr-un minim efort va deveni o adevărată bibliotecă ambulantă, întrucâtva asemănătoare celei pe care o purta în cap sinologul Peter Kien, personajul din Orbirea lui Elias Canetti. Peter Kien avea în capul său încorporată o bibliotecă alcătuită din 25 000 de volume. În creierii reprezentanţilor noii rase umane vor fi mult mai multe biblioteci, astfel încât diferenţa dintre inteligenta lor şi cea a noastră va atinge inimaginabilul. În afară de aceasta, ADN-ul uman va fi îmbunătăţit, astfel încât omul va deveni imun la diferite boli, iar durata lui de viaţă va sfida nu secolele, ci mileniile. Căci, după cum afirmă unii biologi, programarea celulelor umane le va oferi specialiştilor posibilitatea ca acestea să se reseteze după un program prestabilit în care îmbătrânirea întregului nostru corp va fi mult încetinită, dacă nu cumva chiar eliminată cu desăvârşire.

Ignorând cu bună ştiinţă informaţiile legate de ciclul natural al vieţii, azi specialiştii care lucrează la crearea noii omeniri încearcă să răspundă la întrebarea în ce mod noua inteligenţă va schimba mediul înconjurător. Ei vor, de asemenea, să creeze posibilitatea ca odată microcipurile implantate în creier să se reproducă la rândul lor în creierele urmaşilor primei generaţii de cipaţi, astfel că informaţiile dobândite pe calea artificială să se înscrie în ADN-ul uman.

În locul vechii umanităţi, cu inteligenţă şi capacitate biologică limitată, vor apărea o mulţime de organisme şi entităţi hibride produse de nanotehnologie. Trăim într-un moment istoric când se pune la cale din punct de vedere tehnic, dar şi ideologic apariţia omului hibrid, dependent de gadget-uri, cu memorie dublă, ataşată atât de spaţiul real, cât şi cel virtual, dependent de reţele de socializare, indefinit ca gen, număr şi caz, viitorul stăpân al iubirilor şi călătoriilor virtuale în spaţii intergalactice.

***

Dacă bunul Dumnezeu ar fi creat omul nu din sânge şi din carne, ci din material plastic sau alte materii ce nu se descompun, n-ar fi de trecut mult timp şi tot pământul s-ar fi umplut de mormane de trupuri inerte ce s-ar fi ridicat până la cer, revărsându-se încetul cu încetul peste tot universul cunoscut şi necunoscut. Dar iată că omul e pe cale să creeze astfel de fiinţe ce în curând vor umple cerul şi pământul şi-l vor expulza în vid.

***

În curând, ca să poţi veni pe lume, îţi va trebui certificat verde de bună intenţie, asta ca să poţi arăta vameşilor ce vor păzi porţile trecerii din nonexistenţă în existenţă, ca din punct de vedere fizic şi psihic, vei fi în regulă sau că te vei alinia, fără să crâcneşti, regulilor noii ordini mondiale şi structurilor sale de putere.

Vremea aceasta se apropie.

Înainte de a te naşte, cei care vor veghea la graniţa dintre lumi te vor chestiona în felul următor:

„Ia să vedem, matale, ce hram porţi, eşti de-ai noştri sau nu eşti?”

Şi apoi scanând încă inexistentul embrion, vor spune:

„Nu, nu, drăguţule, nu avem nevoie de cei ca dumneata aici. Pentru noi eşti un potenţial instigator. Dumneata încerci să te strecori aici, cu gânduri necurate. Nu avem nevoie nici de literaţi, nici de oameni de artă, şi cu atât mai puţin de oameni cu idei. Dumneata, după cum vedem, vrei să destabilizezi lumea pe care tocmai, după atâtea sacrificii, foame, pandemii, războaie fratricide, revoluţii, am construit-o. Nu, drăguţule, te vedem după ochii ce încă nu ţi-au apărut pe faţă, eşti inadecvat şi poţi deveni periculos pentru orice sistem, inclusiv pentru cel pe care-l construim. Aşa că treci, dumneata, înapoi de acolo de unde încă nu ai venit, şi aşteaptă. Poate cândva o să-ţi vină rândul şi ţie să vezi lumina zilei, dar într-o altfel de lume, nu cum e a noastră!”

***

Se ştie anul, luna, ziua, ora, minutul, chiar şi secunda la care se va opri războiul. Deocamdată acesta e un secret păzit cu şapte lacăte nucleare. Dar când se va opri, vom şti şi noi.

Domnul Stoltenberg, secretarul general al NATO, dar şi Mircea Geoană, adjunctul său, au afirmat recent că războiul nu se va sfârşi nici în anul 2023, nici în anul 2024. Drept care au îndemnat statele să producă un număr cât mai mare de arme nu numai pentru acest război, cât, mai cu seamă, pentru cele viitoare. Omenirea, au afirmat ei, prin intermediul armelor, are datoria să-şi apere libertatea şi pacea. Pacea nu poate fi câştigată decât prin război. Chiar şi prin unul atomic.

Atâta ştiu, atâta spun. Vorbesc de dnii Stoltenberg şi Geoană.

Dar poate vor veni în curând alţii să ne spună ceva mai mult. De pildă domnul Klaus Martin Schwab, fondatorul şi preşedinte executiv al Forumului Economic Mondial de la Davos sau domnul Bill Gates sau poate domnul Elon Musk, oponentul său?

***

„Puneţi una lângă alta peste alta petele de sânge de pe cămăşile noastre – spunea Grigore Vieru – şi veţi avea în faţă harta Basarabiei.” Dacă pe lângă petele de sânge de pe cămăşile celor ce trăiesc în ţară şi dacă mai adăugăm la ele şi lacrimile mamelor ce şi-au plâns soţii şi fii ucişi pe front, dar şi în lagărele comuniste vom obţine o hartă a suferinţei româneşti urcată până dincolo de cer.

Cât de expresivă, dar totodată şi zguduitoare e cugetarea lui Grigore Vieru: citind-o sufletul se înfoiară cuprins de pioşenie, dar şi de o indignare fără margini.

Scriind aceste rânduri, probabil că Grigore Vieru s-a gândit la copilăria lui petrecută în anii cumpliţi ai războiului, dar şi la anii terorii staliniste.

Necazurile lui şi ale neamului său nu i-au stins în suflet gingăşia şi bucuria de a trăi. El a trăit căutând pretutindeni frumuseţea lumii, de aici şi exclamaţia: „Nu sunt atâţia ochi pe pământ câtă frumuseţe în jur.” Ar fi putut spune şi altfel: „Suntem asemenea fiinţelor cereşti, cu trupurile acoperite de sus şi până jos de ochişi aripi ce zboară spre lumină…”

***

Nu ştiu de ce, dar în timp ce primeam binecuvântarea, fiind povăţuit să merg pe calea smereniei, ce avea să-mi îndrepte sufetul spre lumină, l-am întrebat pe stareţul sfintei mănăstiri, unde venisem să mă reculeg:

– Înalt preacuvioase părinte, i-am zis, înclinându-mă în faţa lui, aş vrea să vă pun o întrebare…

– Nu te sfii, fiule, spuse Înalt preacuviosul cu zâmbetul pe buze, spune-mi tot ce te frământă…

– Aş vrea să ştiu cât timp poţi tăinui adevărul îmbrobodindu-l şi ţinându-l sub preş?

– Puţină vreme, răspunse stareţul cu acelaşi zâmbet blând. Oriunde l-ai

ascunde, adevărul va ieşi la suprafaţă. Aici lucrurile sunt cât se poate de limpezi. Nu poţi clădi nimic solid ignorând adevărul. Nu poţi clădi nici o colibă, nici o casă, cu atât mai puţini o biserică sau o mănăstire, şi cu atât mai puţin un stat sau o naţiune, dacă asta te frământă. Orice vei clădi, totul se va prăbuşi în ruină. Doar credinţa şi adevărul ţin o naţiune în picioare. Minciuna atrage întotdeauna mânia cerului şi blestemul.

I-am mulţumit pentru sfaturi preacuviosului părinte.

Păşind apoi pe drum, mi-am spus: „Într-adevăr, nimic nu poate fi clădit având la bază altceva decât adevărul.”

Dar după câţiva paşi, amintindu-mi de o conversaţie pe care am avut-o cu un bun prieten, am făcut câteva corecţii:

„În fond de ce lumea ar trebui să fi construită din adevăr? mi-am zis. Adevărul e prea crud. Lumina lui e mult prea dureroasă. Oare câţi dintre noi ar putea accepta adevărul despre propria fiinţă şi nu s-ar pierde cu firea ţesând în jur o plasă de fantasme?”

Şi în timp ce ieşeam pe poartă mănăstirii, am adăugat: „Şi naţiunile? Micile şi marile state ale lumii oare nu-şi falsifică mereu istoria, în speranţa de-a avea un prezent şi un viitor mai glorios?”

„Nu, mi-am zis, de jos şi până sus, lumea e clădită din minciună. Şi chiar însuşi adevărul, adevărul cel mai pur, pentru a ieşi la suprafaţă, are nevoie de minciuni. De aceea lumea aceasta e sortită prăbuşirii.”

Nichita Danilov este scriitor şi publicist