Statul infractor s-a întors!

Un scelerat a ucis un tânăr imediat după ce a fost eliberat din puşcărie. Unde fusese vârât pentru altă omucidere. Unii spun că responsabilitatea trebuie plasată în dreptul legii recursului compensatoriu (lege iniţiată de Raluca Prună, dar modificată esenţial în favoarea infractorilor de PSD). Alţii declară că asasinul ar fi ieşit oricum din închisoare, mai devreme ori mai târziu, şi s-ar fi apucat de căsăpit în stânga şi în dreapta. PSD – care pare a se fi erijat, prin ricoşeu, în apărător al criminalilor, violatorilor, tâlharilor şi corupţilor – dă vina pe tânăr, pentru că s-ar fi aflat în locul nepotrivit. Şi apoi, s-ar putea adăuga, ce mai contează o singură viaţă când guvernarea Dragnea- Dăncilă face milioane de români fericiţi?

Criticat dar şi ridiculizat de tot mai multă lume, rectorul suspendat al Universităţii Cuza – instituţie căreia i-a creat o imagine de neşters! – ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a avut câteva intervenţii publice penibile, prin care a încercat să se delimiteze de asasinat. După doi ani de zile în care a şubrezit continuu puterea judecătorească pentru a-l salva pe Liviu Dragnea de puşcărie, Tudorel Toader a ţinut un curs de deontologie profesională deviantă. Inventat de liberali, propus în guvern de ALDE, dar iubit mai ales de PSD, rectorul ales al UAIC ne-a demonstrat cât de uşor strâmbătatea se poate transforma în dreptate. Cu siguranţă, Facultatea de Drept din Iaşi va deveni un soi de Mecca a infractorilor de pretutindeni. Doar în felul acesta vom mai ajunge Clujul din urmă în ceea ce priveşte numărul de studenţi.  

Şi totuşi, discuţia despre crima abominabilă de la Mediaş a atins extrem de puţin zona cea mai dureroasă a problemei. Asasinul mai înfăptuise o crimă, dar ieşise destul de repede din puşcărie. De ce, la noi, pedepsele pentru asemenea ticăloşi – care ucid, violează, tâlhăresc, fură miliarde etc. – sunt atât de blânde?

Dacă în privinţa legii recursului compensatoriu părerile ar putea fi împărţite (chiar că nu-i normal ca un găinar analfabet să ajungă să stea mai mult la mititica decât securistul Dan Voiculescu!), în ceea ce priveşte “viziunea” asupra dreptăţii în societatea românească, nu am nicio îndoială (aidoma majorităţii românilor) că pesediştii sunt politicienii cei mai indulgenţi cu infractorii.

Să nu credeţi că-i vorba de expresia umanismului care ar străbate doctrina acestui partid. Boala (căci e o maladie, nu o atitudine de încredere în bunătatea omului!) îşi are originile la începutul anilor 1990, când Ion Iliescu a recuperat tot balastul comunist pentru a-şi întări influenţa. Iniţial derutaţi de căderea lui Ceauşescu, scuipaţi şi fugăriţi de mulţime, activiştii şi securiştii s-au ascuns pe unde au putut. Apoi, înţelegând că politrucul Iliescu a înfăşcat puterea, păcălind prostimea care stătea la televizor, s-au întors şi au creat “democraţia originală”. Iată ce a ajuns statul român din pricina lor!

PSD nu a uitat nicio clipă că este descendentul PCR, că fundaţia sa este ridicată pe minciună, corupţie şi crimă. Toţi cei care au ucis, torturat, turnat şi furat în comunism l-au urmat pe Iliescu, pentru a fi siguri că nu vor fi deconspiraţi. Li s-au alăturat profitorii dintotdeauna şi naivii de serviciu, ultimii fiind mânaţi de nostalgii după vremurile mai simple când habar n-aveau de ce erau capabili tovarăşii.

La rândul său, Liviu Dragnea ştie prea bine că puterea lui rămâne uriaşă atâta vreme cât el, infractorul condamnat, le asigură tuturor bandiţilor o viaţă mai bună. Din acest motiv îi apără, îi ascunde, îi salvează din puşcării, le pregăteşte aministii generoase şi le oferă în continuare posibilitatea de a jefui ţara. Prin tot ceea ce fac, membrii PSD-ALDE plus UDMR (uneori) arată clar că fărădelegea este cea mai bună cale de a reuşi în viaţă.

Statul infractor, specific anilor 1990, s-a întors!