Ştii ce-ai făcut astă vară?

Cu ani în urmă circula o snoavă peste Prut – posibil să fi fost şi adevărată: la alegerile pentru funcţia de primar al unei comune participau doar doi candidaţi, un preot şi un comunist. Cu o zi înaintea votării, în faţa consătenilor strânşi la Căminul Cultural, cei doi şi-au transmis ultimele mesaje: primul a început preotul, care le-a spus alegătorilor că nu vrea să promită prea multe pentru a nu fi nevoit apoi să nu îşi poată ţine cuvântul dat, însă el speră să poată aduce puţină speranţă şi curăţenie în acel sătuc uitat de vremuri împreună cu ajutorul lui Dumnezeu şi al oamenilor harnici. Era exact ceea ce lumea îşi dorea să audă, ropotele de aplauze anunţând, parcă, deznodământul alegerilor de a doua zi. Pe scenă a urcat apoi şi comunistul care a spus o singură frază: "Oameni buni!", începu el, "şi mie mi-ar plăcea să fie aşa cum spune preotul nostru, însă stau eu şi mă întreb: cum să mai ai încredere într-un preot a cărui fată face bani din amor taman la Moscova?" Şi, în faţa mulţimii buimăcite de o aşa năzdrăvănie dezvăluită, comunistul coborî de pe scenă. A doua zi urma să câştige alegerile, îndoiala plantată în sala Căminului Cultural făcându-şi efectul. Trecu o săptămână de la acea întâmplare, iar duminica următoare, terminând slujba la biserică, preotul dădu peste comunistul ales primar care încă sărbătorea victoria cu tovarăşii săi la terasa birtului din centrul satului. "Măi păcătosule", îi spuse preotul de faţă cu toată lumea, "dar cum poţi să zici aşa minciuni sfruntate despre mine şi familia mea, mai ales că tu ştii foarte bine că eu nici măcar nu am vreo fată?" Comunistul se lăsă pe spate, îşi aprinse o ţigară şi, făcându-le şmechereşte din ochi tovarăşilor de pahar, îi răspunse: "Ei, Părinte, eu ştiam foarte bine că nu ai fată, dar matale trebuie să lămureşti asta cu satul".

Înainte de 1989 tot românul ştia că poate fi urmărit de către Securitate până în cele mai intime cotloane ale vieţii sale, însă, cu toate acestea, nici măcar un conducător ca Ceauşescu nu a considerat oportun să prezinte public "oamenilor muncii" aluzii ori chiar detalii perverse din viaţa intimă a "duşmanilor poporului". Însă la aproape 30 de ani distanţă de la Securitatea lui Ceauşescu, iată că la Chişinău există încă un Big Brother care te poate filma până şi pe gaura cheii de la uşa closetului pentru a te trimite apoi la "judecata satului". 

În ultimii ani, ca din întâmplare, aproape orice personaj mai important de peste Prut care s-a împotrivit să sărute ghiulul Stăpânirii a păţit-o. Ziarişti, profesori, oameni de afaceri, consilieri locali, consilieri raionali, preşedinţi de raioane, foşti membri ai guvernului, ba chiar şi diplomaţi străini, toţi au avut "onoarea" de a li se face publică nuditatea filmată cu câte o cameră ascunsă de către profesionişti perverşi prin cine ştie ce capac de toaletă. Alţii, care încă nu au gustat din "nectarul celebrităţii", au fost avertizaţi "prin metode specifice" că ar exista "ceva material" care, montat profesionist, ar putea lăsa loc de interpretări nu tocmai favorabile şi greu de lămurit "cu satul".

Duminica aceasta se organizează la Chişinău, la iniţiativa socialiştilor lui Dodon, un referendum pentru "revocarea" primarului Chirtoacă. Deşi, la prima vedere, scopul referendumului este unul pur administrativ (adevărul este că până şi candidaţii care au ieşit pe locurile II şi III la alegerile pentru Primăria Bârlad ar fi făcut mai multe pentru Chişinău decât a făcut Chirtoacă în cei zeci ani de mandat), realitatea pare a fi puţin mai pragmatică: este vorba, cel mai probabil, de o luptă între cei doi inamici-parteneri (funcţie de interesul de moment), socialiştii lui Dodon şi "democraţii" oligarhului Plahotniuc, pentru a pune mâna pe funcţia de Primar al Capitalei Republicii Moldova, funcţie la care – în condiţii de alegeri corecte – nu ar putea nici măcar visa. Şi, drept dovadă că funcţia de Primar al Chişinăului (dar mai ales gestionarea multor şi multor terenuri publice centrale) are o mare importanţă pentru Big Brother, iată că la fel cum în România ciudată a anilor ’90 ajunsese o onoare să fii înjurat în "România Mare" într-un articol cât mai spre începutul ziarului, alături de alte nume de marcă, aşa şi junele Chirtoacă a ajuns vedetă, alăturându-se cercului select al celor ale căror performanţe amoroase au fost filmate, publicate pe internet după care vizionate şi jurizate de către oricine căruia îi place să se uite pe gaura cheii în viaţa altora. Frumos "cadou" înainte de referendum, nu-i aşa?

Numai că de data aceasta Big Brother, în loc să provoace teamă, s-a ales cu un ochi vânăt, tinerilor nemaifiindu-le frică de ce vor zice vecinii despre viaţa lor atât timp cât nu încalcă nicio lege. O ziaristă de la Chişinău spunea: "E clar că Chirtoacă a fost un primar prost, pe alocuri chiar mai prost decât se putea, cred că deja şi el înţelege asta. Dar de ce să îl umileşti aşa? (…) Drept urmare devenim mediocri şi total înrăiţi. Şi a mai rămas să nu mai facem sex, să nu iubim, şi să nu ne distram (cum ne place), pentru că asta poate deveni material de şantaj în viitor".

Poate într-un fel este bine că Big Brother de la Chişinău nu a învăţat nimic din protestele din iarna acestui an din România. Ar fi văzut acolo că atunci când tinerii prind curaj, lângă ei vin şi oamenii în vârstă. Acesta este începutul coşmarului pentru oricine se crede etern deasupra tuturor. 

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova