Ţara nu-i la pământ, ci la nisip

Am primit informaţii despre condiţiile din câteva asemenea oaze de scaldă, bronz şi veselie:

Patronii ştrandului "Apa Sâmbetei" au adus, joi, câteva basculante cu nisip, pentru a amenaja pe malul bazinului o adevărată plajă. Peste noapte, plaja a fost vizitată de toate pisicile domiciliate pe o rază de patru kilometri, care s-au anunţat reciproc, prin mieunaturi prelungi, că "s-a adus nisip". Vineri, toţi cei care au fost la ştrand au simţit mirosul înţepător de amoniac şi au inspirat adânc, crezând că e bun pentru sănătate, iar copiii care s-au jucat cu găletuşe şi lopăţele s-au bucurat că nisipul e lipicios, ideal pentru clădit castele.

Tot nisip (şi tot cu basculantele) au adus şi proprietarii bazei de agrement acvatic "Apa trece, pietrele rămân"; unii răuvoitori spun că n-ar fi chiar nisip, ci doar material  antiderapant (pământ şi sare), proprietarii respectivi fiind vechi abonaţi la contractele de deszăpezire şi la fondurile locale. Clienţii care au vizitat baza de agrement a doua zi după o ploaie mai serioasă au avut o surpriză plăcută, găsind plaja plină de nămol consistent, puturos şi sărat; la această oră, acolo se află mii de români mai vârstnici, care se ung cu acel nămol, să scape de reumatism.

La piscina "Bălăcel" s-au adus basculante nu cu nisip ori material antiderapant, ci cu pietre, pentru a da vizitatorilor senzaţia că se află undeva, într-o staţiune de lux de prin zone exotice; din nefericire, aceste pietre sunt prea mari şi colţuroase, aşadar e foarte incomod să întinzi pe ele cearşaful, prosopul ori şezlongul pentru a face plajă. Unul dintre angajaţi, aflat în stare de ebrietate şi devenit mai slobod la gură, spune că asta a fost şi intenţia patronilor, să nu stea clienţii la plajă (25 de lei de persoană, pe zi), pe pietrele tăioase, ci pe scaunele comode de la terasă şi să consume bere, vin, tărie şi alte răcoritoare (măcar 150 de lei de persoană pe zi).