Tragedia din Florida şi dreptul constituţional la arme

Familia ucigaşului şi profesori ai liceului alertaseră în repetate rânduri FBI şi poliţia despre agresivitatea tânărului şi despre ameninţarea pe care acesta o reprezenta pentru viaţa lor şi a celor din jur. Tânărul postase el însuşi pe Facebook că va deveni un ucigaş de şcoli profesionist. Din The Guardian am aflat că tragedia din Florida de pe 14 februarie a fost al optulea atac cu arme din şcoli de la începutul anului 2018, la doar opt săptămâni de şcoală.

Cu fiecare atrocitate de acest gen, asistăm la un ciclu devenit aproape ritualic. Media informează despre eveniment. Poliţia constată şi îşi exprimă regretul. Autorul corespunde, mai mult sau mai puţin, aceluaişi portret robot: probleme psihice şi sociale, obsedat de arme, posesor legal de arme, în multe cazuri adolescent. Marea majoritate a atrocităţilor sunt comise de arme automate sau semi-automate. Invariabil, preşedintele ţării condamnă incidentul. Discuţia despre reglementarea armelor se reaprinde. Organizaţii neguvernamentale şi politicieni oferă discursuri dure despre nevoia controlului armelor în Statele Unite. Apoi revolta publică se topeşte în neputinţă. Problema armelor e îngropată odată cu victimele sau imediat după ele, iar liniştea se aşterne până la următoarea tragedie.

Nenorocirea din Florida vine la mai puţin de 4 luni de la măcelul din Las Vegas unde un bărbat de 58 de ani, diagnosticat cu probleme psihice, a deschis focul asupra 22.000 de oameni aflaţi la un festival de muzică, ucigând 58 şi rănind alte zeci. Cu zece ani urmă, când un student de la celebra Universitate Virginia Tech a ucis cu un pistol semi-automat 32 de studenţi, atacul era catalogat de presă cea mai mare tragedie prin împuşcare din istorie. Cinci ani mai târziu, 20 de copii de şcoală primară şi 6 cadre didactice erau asasinaţi prin aceeaşi metodă de un adolescent cu probleme psihice la Şcoala Sandy Hook, aducând o tristă celebritate orăşelului liniştit Newtown, Connecticut. După Sandy Hook, potrivit Huffington Post şi altor surse, în şcolile din SUA au avut loc peste 200 de atacuri cu arme soldate cu 94 de morţi şi 156 de răniţi. Sunt cifre răscolitoare, căci ne gândim la copiii care au murit din pricina unor descreieraţi şi ca urmare a unei incapacităţi a sistemului democratic de a le garanta dreptul la viaţă şi la siguranţă. Însă la nivel statistic, procentul fatalităţilor din şcoli din ultimii cinci ani este de 0,000000003% raportat la numărul populaţiei americane în ansamblu (326 766 748 locuitori în 2018) şi de 0,00016% din totalul populaţiei şcolare din şcoli elementare şi secundare, estimate la 57 milioane locuitori.

Pentru susţinătorii dreptului liber la arme şi pentru National Rifle Association (NRA) – organizaţie cu 5 milioane de membri, care, din 1975 investeşte masiv pentru a contracara orice demers de reglementare a armelor – aceste statistici ar putea fi insignifiante pentru a motiva o schimbare. (Argumentul statistic, important pentru măsurarea relevanţei politicilor şi a beneficiarilor lor, este în acest caz extrem de cinic şi cumva ridicol.) Însă, în orice caz, tot statisticile confirmă un trend alarmant. Gunviolencearhive.org, o organizaţie neguvernamentală menită a informa opinia publică despre violenţa legată de uzul de arme în SUA, înregistra la 26 februarie, 8.256 de incidente soldate cu 2.247 morţi de la începutul anului 2018. În 2017, 145.489 au fost victime ale uzului de arme. Potrivit Politifact, mai mulţi americani au murit din cauza armelor de la 1968 încoace decât cei 1.396.733 care au căzut în toate războaiele Americii.

Un fan al NRA, preşedintele Donald Trump a reiterat acum soluţia înarmării profesorilor pentru prevenirea atacurilor cu arme în şcoli. Din fericire, ideea aceasta, vehiculată şi după tragedia de la Şcoala Sandy Hook, e combătută acum serios.

Legiferarea armelor este, până acum, o temă condamnată la eşec politic. Pare de neînţeles de ce dreptul la arme este atât de greu de restricţionat şi imposibil de abolit. Dar dreptul la arme e garantat de Constituţie – unul total perimat, ce nu mai corespunde Americii de azi, care nu mai este cea de la 1800, când inidivizii trebuiau să se apere singuri de tot felul de descălecători nedoriţi, iar comunităţile erau rare, casele erau izolate în creierii pădurii şi în imensitatea pustietăţilor.

Probabil că mai sunt încă destui americani pentru care confiscarea armelor pare la fel de revoltătoare precum confiscarea uneltelor agricole ar fi pentru ţăranii români. Însă sondajele de opinie arată o schimbare importantă de optică. Ca urmare a tragediei din Florida, un sondaj difuzat de CNN arată că şapte din zece americani sunt acum în favoarea reglementării armelor. Încă din interiorul susţinătorilor înfocaţi ai dreptului la arme, au apărut iniţiative de boicotare a NRA şi de susţinere a reglementării. O profesoară pensionară, fotografiată cu puşca la picior şi cu colecţia sa impresionantă de arme de către The New York Times a iniţiat un astfel de boicot. CNN informa recent că un supravieţuitor al atacului din Florida are mai mulţi followeri pe Twitter decât NRA. Un finanţator al Partidului Republican a anunţat că nu mai finanţează partidul dacă nu reglementează uzul armelor.

Sunt iniţiative mici, dar importante, care ar putea avea un efect de domino. Reglementarea armelor fără o slăbire a NRA – finanţată generos de industria armelor care investeşte multe milioane de dolari anual în lobbying politic – şi fără o schimbare radicală de mentalitate pare în acest moment fără şanse de reuşită.

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, coordonează programele educaţionale din cadrul "Duke Initiative for Science & Society"