Un an de la invazie

A trecut un an de la invazia rusă în Ucraina, iar efectele războiului asupra mediului internaţional au fost extraordinar de puternice. Dacă este cazul să vorbim de o schimbare majoră în ordinea mondială, sau dacă asistăm pur şi simplu la o manifestare a logicii de putere deja existente, este o chestiune pe care specialiştii o vor dezbate multă vreme de acum încolo. Fără a emite pretenţii analitice neîntemeiate, rândurile ce urmează exprimă o perspectivă care nu evită – nu poate evita – presupunerile şi speculaţiile.

Am avut parte, în acest an, de o provocare acută şi deschisă la adresa principiilor pe care s-a fundamentat lumea post-război rece: agresiunea Moscovei împotriva unui stat independent şi suveran. Nu există niciun instrument legal şi niciun criteriu moral care să o justifice – dar, se ştie, dreptul internaţional şi moralitatea internaţională sunt adesea vulnerabile în faţa forţei. Eşecul normelor internaţionale în a constrânge acţiunea unei mari puteri nu reprezintă în niciun caz o noutate, în ultimele trei decenii. Indiferent de rezultatul politico-militar al conflictului, însă, este evident că ansamblul de instituţii ce susţin ordinea mondială (aşa cum este ea, cu limite şi imperfecţiuni multe şi mari) va fi afectat în mod dramatic.

Dificultăţile cu care se confruntă Moscova în plan militar confirmă, spre iritarea preşedintelui Vladimir Putin, enunţul potrivit căruia Rusia se află într-un evident declin pe arena marilor puteri. Desigur, rezistenţa Ucrainei se bazează pe un sprijin militar şi financiar notabil oferit de Vest, dar aceasta nu schimbă cu nimic relevanţa enunţului de mai sus. Un stat cu pretenţii de „pol” în sistemul internaţional de putere ar trebui să dispună de capacitatea de a concura de la egal la egal cu rivalii săi, în materie de tehnologie militară. Rusia tocmai şi-a demonstrat vulnerabilitatea în această privinţă.

Acţiunile statelor pe arena internaţională derivă din ansambluri mereu schimbătoare de motivaţii, ansambluri în cadrul cărora securitatea, puterea, beneficiile economice şi prestigiul ocupă mereu poziţii de frunte. La un an de la declanşarea războiului, Rusia nu stă mai bine la niciunul dintre aceste capitole. Chiar dacă ostilităţile se vor încheia – atunci când se vor încheia – printr-o formulă pe care Moscova să o poată prezenta ca fiind o victorie, va fi greu să revendice progrese pe aceste mari dimensiuni interconectate. Costurile, pe de altă parte, apasă foarte greu.

Decizia lui Vladimir Putin de a invada masiv Ucraina, cu urmărirea unor ţeluri ambiţioase (schimbare de regim la Kiev, denazificare), mai degrabă decât să aştepte sau să recurgă la o intervenţie limitată, s-a bazat, fără îndoială, pe anumite calcule. Ştim, astăzi, că ele s-au dovedit greşite din punct de vedere militar. Mai mult decât atât, însă, ele i-au împins pe liderii de la Kremlin într-o capcană politică pe care ei înşişi şi-au plasat-o. Admiţând că situaţia era gravă înainte de declanşarea acţiunii, cu un Occident puternic şi agresiv ce transformase Ucraina într-un pion avansat al ofensivei sale înspre Est, împotriva intereselor ruse, şi luând act de situaţia din acest moment, când multe dintre acele temeri chiar s-au materializat, apare întrebarea: cum a contribuit atacul împotriva Ucrainei la ameliorarea situaţiei?

În aparenţă, propaganda şi manipularea pot masca şi denatura totul. În realitate, comparaţia între situaţia anterioară şi cea prezentă, motorul oricărei analize şi opinii politice, se pretează mai greu la denaturare – oricum, mai greu decât şi-ar dori-o conducătorii. Propaganda şi manipularea te pot face să găseşti falşi vinovaţi sau false explicaţii pentru starea de fapt, dar mai greu transformă răul în bine. Una dintre marile probleme ale conducerii de la Moscova, pe termen mediu, este aceea că va avea tot mai mari probleme în a se prezenta drept capabilă să rezolve problema (falsă) pe care ea însăşi a enunţat-o. La un an de la invazie, preşedintele Putin îşi poate articula un discurs prin care să arate că a avut dreptate, că problemele de pe teren vin din cauză că se confruntă cu întreg Occidentul. Dar, oricâte eforturi ar face, nu poate afirma că a avut succes.