Un caz emoţionant: ce înseamnă grija părintească atunci când fiica e la Reanimare

vineri, 18 ianuarie 2019, 02:50
3 MIN
 Un caz emoţionant: ce înseamnă grija părintească atunci când fiica e la Reanimare

Doi bătrâni în vârstă de aproape 70 de ani şi-au părăsit, acum mai bine de o lună, casa dintr-un sat din Galaţi şi s-au mutat la Iaşi ca să aibă grijă de fiica lor internată în Secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă (ATI) a Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi. Alexandra şi Toader Naiman stau cu chirie şi plătesc 100 de lei pe zi pentru a putea să-şi vadă copilul, în vârstă de 44 de ani, o oră jumătate sau două pe zi, atât cât le permite programul de vizită. 

Tata Toader şi-a notat adresa blocului pe un petic de hârtie, pe care o ţine în buzunar, ca să ştie mereu unde trebuie să ajungă. După ce urcă scările până la etajul al II-lea al spitalului, bătrânul face o pauză lungă, până îi dispare roşeaţa din obraji, iar respiraţia i se domoleşte. Acum nouă ani în urmă a făcut un accident vascular, care i-a şubrezit puţin auzul, şi i-a mai potolit din curaj, dar nu suficient cât să-l ţină acasă, departe de copilul bolnav. Nici mama Alexandra n-a fost lipsită de încercări, căci în urmă cu doar trei ani a suferit un infarct, şi de atunci nu se mai simte nici ea în putere. Necazul a venit iar peste ei în urmă cu vreo două luni, când după o operaţie de fibrom uterin la spitalul din Galaţi lucrurile s-au complicat pentru fata lor.

A început să aibă probleme respiratorii, cauzate de nişte tulburări metabolice şi endocrine, şi a fost transferată de urgenţă la spitalul ieşean, unde a fost intubată şi hrănită mecanic. „A fost operată de fibrom la Galaţi, dar aici este transferată pe diabet. Are nişte tulburări metabolice şi endocrine, dificil de tratat şi diagnosticat, în urma cărora a dezvoltat o problemă respiratorie şi de asta a venit în ATI. Acum este într-o fază care merge spre recuperare, sunt şanse să îşi revină. E o evoluţie lent-favorabilă, care dă speranţe. În ceea ce priveşte părinţii, aceştia vin într-adevăr în fiecare zi pentru a-i oferi suport moral”, spune prof. Diana Cimpoeşu, medic-şef UPU-SMURD. Pentru că femeia a început să se simtă puţin mai bine, medicii i-au scos tuburile şi i-au dat voie mamei să o hrănească cu lichide. „Nu poate să înghită. Îi dăm mai mult ceai şi câte un pic de supă, o gură, două. Înghite câte puţin şi o hrănesc cu linguriţa mică pentru copii”, spune mama femeii. Chiar dacă fiica ei este căsătorită şi are doi copii, de 20 şi 17 ani, mama Alexandra spune că nu se îndură să facă cu rândul şi să mai plece şi ea acasă, pentru că n-ar rezista să stea o zi departe de spital. „Nu facem cu schimbul, nu pot. Şi copiii îmi spun să mă mai duc acasă, dar nu cred că aş rezista să nu vin aici o zi măcar s-o văd, să-i dau un pic de ceai”, mai spune Alexandra.

Cei doi bătrâni şi-au petrecut sărbătorile alergând între spital şi casa din Iaşi, dar n-au avut timp să se gândească la asta, căci chiar şi atunci când nu era în secţie, stăteau cu „sufletul tot la fată”. Pentru Alexandra şi Toader situaţia e clară, „aşa a vrut Doamne-Doamne să se întâmple” cu fata lor, doar că amândoi îşi doresc să poată sta lângă ea până vor pleca împreună acasă. Medicii spun că femeia va mai sta în spital o vreme, însă cei doi bătrâni nu-şi mai permit să plătească din pensia lor încă o lună de chirie, mai ales la un cost atât de ridicat pe zi, chiar dacă până acum „au dus la gură mai puţin” şi au făcut-o, după cum spune chiar Alexandra.  Cei care doresc să-i ajute pe cei doi părinţi cu încă o lună de chirie sau au un spaţiu pe care îl pot oferi acestora pentru o perioadă, cât mai aproape de Spitalul „Sfântul Spiridon”, pot suna la numărul de telefon al redacţiei, 0232.271.271, pentru a fi direcţionaţi către familie.

Comentarii