Un dosar făcut cu picioarele – Cazul Hârlău. Ce despăgubiri primesc din banii tuturor primarul şi şeful Poliţiei, după ce au fost achitaţi?

Constantin Cernescu şi Dumitriu Simionescu au fost trimişi în judecată în primăvara lui 2016 pentru abuz în serviciu, instigare la abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual. Cei doi au fost acuzaţi că ar fi beneficiat de mai multe cantităţi de lemne de foc, primite de la Ocolul Silvic Hârlău fără documente legale sau menţionându-se ca fiind vândute lemne de o valoare inferioară. Lui Cernescu i s-a reproşat şi faptul că ar fi dispus recepţionarea lucrării de extindere a reţelei de apă în satul Pârcovaci, înainte de finalizarea propriu-zisă a acesteia. Paguba suferită de primăria Hârlău a fost stabilită de procurori la valoare de 2.433 lei. În primă instanţă, cei doi au fost condamnaţi. În cele din urmă însă, decizia finală a justiţiei a fost de achitare a amândurora. Ca urmare, în august 2021, amândoi au dat în judecată statul român, prin Ministerul Finanţelor, cerând despăgubiri.

În acţiunea sa, fostul primar al Hârlăului a arătat că reţinerea sa de către procurori şi ulterior, trimiterea sa în judecată au provocat încetarea de drept a celui de-al patrulea mandat al său, în ianuarie 2016, cu câteva luni înaintea alegerilor locale. Cernescu a apreciat că avea toate şansele de a câştiga un nou mandat, neavând un contracandidat cu şanse reale. Ca urmare, salariul de 10.000 lei lunar pe care l-ar fi putut încasa în cel de-al cincilea mandat a fost considerat de Cernescu drept un prejudiciu cert. El a cerut astfel 480.000 lei, ca daune materiale. La acelaşi capitol, Cernescu a trecut şi onorariile în sumă de 10.100 lei plătite avocaţilor şi cei 4.000 lei pe care i-ar fi cheltuit pentru combustibilul necesar deplasării la cele peste 60 de termene ale procesului său de corupţie. O sumă suplimentară de 50.000 euro a fost solicitată ca daune morale. În aprecierea lui Cernescu, achitarea sa demonstra faptul că reţinerea lui fusese nelegală, ceea ce justifica acordarea de despăgubiri. Pe parcursul procesului, fostul primar a renunţat la cei 480.000 lei, indemnizaţii neîncasate.

La rândul său, fostul şef al Poliţiei Hârlău a cerut plata unor daune morale de 50.000 euro. În plus, el a arătat că în urma punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, a fost pus la dispoziţie de către conducerea Inspectoratului Poliţiei Judeţene. Acest lucru însemna practic că rămânea simplu ofiţer de poliţie, fără funcţii, pierzând astfel sporurile la salariul de bază. După achitare, primise o parte din aceste sporuri, dar considera că ar fi trebuit să primească încă 20.000 lei. Şi el a cerut decontarea combustibilului, apreciat la o valoare de 5.000 lei şi a onorariilor plătite avocaţilor, în sumă de 30.000 lei. Pe parcursul procesului de corupţie, automobilul îi fusese sechestrat. Îl primise înapoi, dar timpul scurs dusese la o scădere a valorii de piaţă a acestuia, diferenţa fiind estimată de Simionescu la 3.000 de euro. Fostul şef al Poliţiei Hârlău a cerut până şi decontarea costurilor de 1.675 lei pentru depozitarea la un armurier specializat a celor două arme pe care le deţinea, ca şi a cotizaţiei plătite degeaba la Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor, de 788 lei.

De cealaltă parte, reprezentanţii Ministerului Finanţelor au apreciat că instituţia nu poate fi obligată la plata vreunei sume. Ministerul nu putea fi făcut răspunzător de cheltuielile făcute de cei doi în timpul procesului penal, câtă vreme eventualul prejudiciu fusese provocat de alte instituţii. În procesul îndreptat împotriva celor doi, parte civilă fusese Direcţia Silvică. Reprezentanţii Ministerului Finanţelor au invocat şi prevederile Codului de procedură penală referitoare la acordarea de despăgubiri în cazul unei erori judiciare. Articolul 539 din Codul de Procedură penală exclude dreptul la repararea pagubei în cazul reţinerii şi arestării dintr-un proces finalizat cu achitarea sau clasarea cauzei. Cernescu şi Simionescu fuseseră achitaţi, dar nu pentru că ar fi fost nevinovaţi, ci pentru că faptele lor nu întruneau elementele constitutive ale infracţiunilor. „Câtă vreme nu se face dovada caracterului abuziv al anchetei efectuate cu privire la faptele imputate reclamantului – adică în deplină cunoştinţă de cauză asupra încetării procesului penal împotriva acestuia – ceea ce însă nu s-a întâmplat în cauză, nu se poate reţine că acesta a fost reţinut şi arestat nelegal. Prin urmare, împrejurarea că reclamantul Cernescu Constantin a fost reţinut, arestat la domiciliu şi supus măsurii controlului judiciar, iar ulterior s-a dispus achitarea acestuia, nu indică în mod necesar faptul că măsurile preventive au fost nelegale”, au arătat reprezentanţii statului. De altfel, unul dintre membrii comisiei de recepţie a lucrărilor de la Pârcovaci fusese condamnat cu suspendare, deci faptele existaseră.

Argumentele Ministerului Finanţelor nu au fost acceptate de magistraţii Tribunalului. Aceştia au arătat că prevederile articolului 539 din Codul de Procedură Penală au fost declarate ca neconstituţionale în martie 2021. Prin urmare, şi cei reţinuţi „legal” au dreptul la despăgubiri. „Cât timp nu a rezultat din probe că privarea de libertate şi ulterior restângerea libertăţii reclamantului nu au fost cauzate de acesta din urmă, prin încercări de a induce în eroare organele judiciare, de a influenţa martori sau prin orice altă faptă care să fi impus extragerea acestuia din societate sau limitarea contactului cu mediul social, petentul este în drept să obţină despăgubiri pentru privarea sa «legală» de libertate”, au arătat judecătorii. Aceştia l-au considerat pe Cernescu îndreptăţit la despăgubiri morale în sumă de 10.000 de euro. Celelalte pretenţii au fost însă respinse, întrucât fostul primar nu depusese acte care să demonstreze că plătise într-adevăr avocaţilor 10.100 lei sau că benzina maşinii îl costase 4.000 de lei.

În cazul lui Simionescu, judecătorii au apreciat că aceeaşi sumă, de 10.000 euro, ar compensa prejudiciul moral suferit de acesta. De asemenea, poliţistul depusese şi acte atestând onorarii de 10.660 lei plătite avocaţilor, statul fiind obligat şi la plata acestei sume. Pentru cei 20.000 lei reprezentând sporurile pe care Simionescu nu le-ar fi încasat, el trebuia însă să se judece cu Inspectoratul Poliţiei Judeţene. El nu dovedise scăderea de valoare a maşinii. Oricum, chiar dacă maşina ar fi pierdut în valoare, acest lucru s-ar fi petrecut oricum, chiar dacă automobilul nu s-ar fi aflat sub sechestru. Nici cotizaţia de membru la AJVPS nu putea fi imputată statului şi nici costul depunerii armelor la armurier.

Sentinţa Tribunalului a fost pronunţată în noiembrie anul trecut, dar a fost redactată şi comunicată părţilor din proces abia în cursul acestei luni. Ca urmare, ea poate fi încă atacată cu apel.