Un pas înainte pentru Iaşi

Soluţiile au fost expuse într-un cadru formal, în faţa juriului, dar şi într-o întâlnire directă cu publicul ieşean, într-un proces în care dezvoltatorul, Iulius Group, a arătat că a înţeles feedback-ul societăţii civile şi al comunităţii. Transparenţa de care a dat dovadă, în ciuda remarcilor privind componenţa exclusiv românească a juriului şi nepublicarea temei de proiectare, a devenit un exemplu de bune practici pentru modul în care autorităţile locale ar trebui să trateze investiţiile importante din bani publici, mai ales cele care afectează urbanistic, estetic şi funcţional oraşul (stadion, sală polivalentă, muzeu, operă sau filarmonică, spitale, monumente în spaţiul public etc).

Principalele obiecţii ridicate la dezbaterea publică din 2019, când în Sala mare a Primăriei a fost propus un turn de birouri ce ar fi făcut Palatul Culturii să pară un accesoriu, iar Biserica Trei Ierarhi sufocată, au fost adresate de tema de proiectare: înălţimea maximă a noii dezvoltări să nu depăşească cornişa Palatului; să fie respectate conurile de vizibilitate spre monumentele importante; istoria şi sensibilitatea zonei să fie luate în calcul, mai ales în urma descoperirilor de vestigii în sit, inclusiv prin funcţiunile propuse şi gestionarea spaţiilor publice. Din sondajul făcut de dezvoltator, a mai reieşit că ieşenii îşi doresc mai multe parcuri şi spaţii verzi. De altfel, cea mai apreciată zonă a ansamblului Palas nu este nici cea cu mall-ul, nici cea cu birourile, care ar fi putut fi plasate în orice colţ al oraşului, ci grădina-parc în care mii de ieşeni se plimbă în fiecare weekend.

De aceea, în momentul în care au fost anunţate cele 4 birouri de arhitectură, aşteptările au fost foarte mari, deoarece mulţi sperau la o clădire cu potenţial de a deveni iconică, un landmark building desenat, de ce nu, de cei de numele cărora sunt legate obiective precum noul sediu Apple din California, turnul Hearst din New York, cupola de pe Reichstag sau noul stadion al Barcelonei, Camp Nou (Foster + partners); Muzeul Mercedes-Benz, metroul din Doha, opera şi muzeul maritim din Shenzhen sau sediul Booking.com din Amsterdam (UNStudio); muzeul de artă contemporană MAXXI din Roma, muzeul Riverside din Glasgow, Heydar Aliyev din Azerbaidjan sau Dongdaemun Design Plaza din Seul (Zaha Hadid Architects); biblioteca din Tianjin, Hamburg Innovation Port, Piramida din Tirana, Silhouette din Moscova sau The Milestone din Esslingen (MVRDV).

Şi din cauza temei de proiectare, un complex rezidenţial multi-use, soluţiile propuse au fost destul de cuminţi, cu excepţia olandezilor de la MVRDV, care au venit cu un obiect îndrăzneţ, cu valoare de sculptură în spaţiul public. Intitulat „the Hills of Iaşi”, proiectul a devenit imediat favoritul majorităţii, mai ales prin potenţialul de obiectiv care ar fi atras turişti interesaţi de arhitectură şi care ar fi dat speranţe tinerilor ieşeni că oraşul se scutură de tradiţionalism şi conservatorism şi se deschide spre contemporaneitate. Deşi neconvingătoare în ceea ce priveşte valorificarea spaţiilor publice, soluţia MVRDV prevedea inclusiv un skybar la ultimul etaj, pentru a permite publicului larg să se bucure de privelişte.

Dacă vorbim de spaţii publice, Foster + partners au tratat cel mai bine acest aspect. În prezentarea lor, cei doi fraţi gemeni români, arhitecţii Maximilian şi Daniel Zielinski au oferit un exemplu de bune practici prin modul în care au studiat istoria oraşului şi au integrat diverse elemente locale în soluţiile arhitecturale propuse.

S-au desprins două idei care ar merita de luat în calcul în conturarea şi realizarea soluţiei câştigătoare. Prima este extinderea zonei pietonale prin mutarea traficului rutier în subteran, menţinerea doar a liniei de tramvai la suprafaţă şi unirea grădinii Palas cu Piaţa Palatului şi noile spaţii verzi ale viitoarei construcţii, până spre Sf. Andrei, într-un mare parc, de dimensiuni similare cu Parcul Copou. A două, care priveşte sustenabilitatea şi flexibilitatea viitoarelor clădiri proiectate, este posibilitatea de a transforma primul nivel al parcării în spaţii comerciale sau de birouri, într-un viitor în care transportul se va realiza din ce în ce mai puţin cu maşinile personale.

Zaha Hadid Architects, cu un portofoliu dominat de design inovativ, estetică futuristă şi experimente care testează limitele inginerilor, a venit cu o propunere neaşteptat de ştearsă, parcă neînţelegând miza locală, în ciuda prezenţei unor arhitecţi români în echipă. De altfel, arhitecţi români au contribuit la toate soluţiile, mai puţin cea care a ieşit câştigătoare.

UNStudio a prezentat un concept care a părut cel mai bun compromis între designul arhitectural şi tratarea spaţiilor publice. Ca element distinctiv, parterul care dă spre strada Palat va fi înalt şi realizat din materiale transparente, pentru a oferi o perspectivă de 360 de grade în jurul construcţiei, iar conurile de vizibilitate au fost „înrămate” cu ajutorul unor deschideri gândite în structuri, pentru a crea cadre instagramabile pentru trecători.

Probabil juriul a apreciat, pe lângă generoasele spaţii publice şi funcţiunile culturale (un spaţiu pentru comunităţile creative), şi faptul că soluţia propusă nu se ridică la înălţimea maximă permisă, tratând cu şi mai mult respect Palatul Culturii, la fel ca arhitectura, uşor de integrat în peisajul urban existent. De altfel, proiectul „Bridging Times, Bridging Communities” seamănă izbitor cu Smakkelaarsveld, un concept al unui ansamblu multifuncţional din Utrecht, desenat de arhitecţi care au prezentat şi soluţia propusă la Iaşi.

Chiar dacă pentru marketingul oraşului şi stimularea generaţiei tinere să rămână în Iaşi, proiectul MVRDV ar fi fost o alegere mai bună, soluţia UNStudio punctează cel mai bine pentru cei interesaţi de modul de utilizare a spaţiului public, dar şi pentru cei care se temeau ca viitoarea construcţie să nu eclipseze Palatul Culturii. Va fi important de urmărit ca funcţionalităţile culturale şi sociale propuse să se regăsească şi în varianta finală a clădirii cu două corpuri desenată de biroul de arhitectură olandez.

Însă esenţial pentru oraş este că acest concurs internaţional, realizat de un privat, prin temele atinse şi modul de tratare a proiectelor (integrare în straturile de arhitectură deja prezente, respect faţă de contextul în care este plasat sit-ul, sustenabilitate, eficienţă energetică, dialogul cu comunitatea şi rezolvarea problemelor de mobilitate etc.) a ridicat mult ştacheta şi aşteptările în ceea ce priveşte viitoarele dezvoltări imobiliare şi de infrastructură din Iaşi. Prin simpla prezenţă a acestor nume mari şi modul în care s-a desfăşurat procesul selectării câştigătorului, Iaşul a făcut un pas înainte.

George Pleşu este manager cultural, preşedintele Asociaţiei AltIaşi