Un poliţist din Iaşi câştigă procesul cu Inspectoratul de Poliţie şi obţine dreptul de a cumpăra casa pe care a primit-o când s-a angajat

Conform legii, polițiștii care își desfășoară activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu și care nu au o locuință proprie în localitatea în care lucrează au dreptul la o locuință de serviciu sau la compensarea cheltuielilor cu chiria, în limita a jumătate din salariu. Ca urmare, în 1997, Ionel P. a primit din partea IPJ, cu chirie, o locuință de serviciu. În contract s-a menționat că locuința nu avea instalație de apă curentă, instalația sanitară era defectă, ca și cea de încălzire, iar pereții erau degradați. Prin contract, polițistul își asuma reparațiile necesare pe cheltuiala proprie. Ionel P. a rămas toată cariera în locuința respectivă. De-a lungul timpului, a cerut în mai multe rânduri să cumpere casa, mai ales că din 2004 legea a permis vânzarea locuințelor de serviciu către chiriași. De fiecare dată, a fost refuzat.

Ultima cerere a fost formulată în 2021. A fost refuzat și de această dată, conducerea IPJ menționând că nu sunt îndeplinite toate condițiile legale. Astfel, pentru ca polițistul să poată cumpăra locuința atribuită de IPJ, trebuia ca imobilul să aparțină IPJ, să aibă statutul de locuință de serviciu și să facă parte din domeniul privat al statului. Ultima condiție însă nu era îndeplinită, casa în care locuia Ionel P. făcând parte din domeniul public al statului. Or, conform Constituției, domeniul public este inalienabil. Casa nu putea fi înstrăinată decât dacă ar fi fost adoptată o hotărâre de guvern prin care statutul locuinței să fie modificat, trecând din domeniul public în cel privat. În plus, au argumentat reprezentanții IPJ, instituția se confrunta oricum cu un deficit important de locuințe de serviciu, plătind compensații pentru chirie unui număr de 168 de polițiști din municipiu.

Pentru Ionel P., situația era complicată de faptul că după pensionare își pierdea dreptul de a sta în locuința de serviciu. Ar fi fost astfel nevoit să se mute deși legislația prevede că polițistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate personală. Ca urmare, acesta s-a adresat instanței. „Consider ca se omite faptul că subsemnatul solicit cumpărarea imobilului și nu donarea acestuia, în schimbul unui preț just și prevăzut de lege, bani care bineînţeles, pot fi folosiţi la construirea de imobile noi și corespunzătoare cu destinaţia de locuinţă de serviciu în vederea acoperii cererii, menţionate de către IPJ”, se menționează în plângerea polițistului.

De cealaltă parte, reprezentanții IPJ au reafirmat argumentele referitoare la statutul locuinței și la deficitul de case pentru polițiști. De asemenea, ei au arătat că una dintre condițiile pentru trecerea unui imobil din domeniul public în cel privat al statului, pentru a putea fi vândut, este „justificarea temeinică a încetării uzului sau interesului public național sau local”. Or, casa nu devenise inutilă IPJ. Și așa instituția vânduse în perioada 2004-2008 un număr de 31 de locuințe de serviciu către angajații săi. Ulterior, cererile similare fuseseră respinse din cauza numărului mic de locuințe rămase.

Acest ultim argument a fost însă întors de judecătorii Tribunalului împotriva IPJ. Magistrații au apreciat ca „nesinceră” poziția adoptată de instituție, care a ezitat să răspundă la întrebările instanței referitoare la fondul locativ disponibil. În cele din urmă, judecătorii s-au lămurit că IPJ vânduse 31 din cele 33 de locuințe de serviciu pe care le avusese. Nu se putea spune că cele două locuințe pe care le mai avea puteau influența semnificativ situația locativă a polițiștilor angajați. În plus, într-un proces mai vechi pe aceeași temă, IPJ argumentase că locuința lui Ionel P. nu ar fi avut statut de locuință de serviciu, ceea ce era incorect.

În ultimă instanță, IPJ își crease singur deficitul de locuințe, tocmai vânzând majoritatea celor deținute. „Or, deşi nu poate aprecia asupra motivului de oportunitate invocat, instanţa reţine că în mod cert acest motiv a fost creat de pârâtă cu exces de putere şi în mod abuziv prin vânzările succesive ale quasitotalităţii imobilelor cu destinaţie de serviciu coroborat cu refuzul abuziv şi nelegal de admitere a solicitării reclamantului cu acelaşi obiect în perioada menţionată prin reţinerea nelegală a împrejurării neîndeplinirii condiţiei destinaţiei imobilului ca fiind locuinţă de serviciu”, au argumentat judecătorii admiterea plângerii lui Ionel P. Sentința Tribunalului a fost contestată de IPJ, dosarul intrând marți pe rolul Curții de Apel.