Un urmaş al unui mare boier moldovean dă lupte grele cu verii săi. La mijloc sunt 34 de hectare de pădure

Ioan Tăutu a fost unul dintre cei mai importanţi boieri moldoveni din timpul domniilor lui Ştefan cel Mare şi al lui Bogdan cel Orb, fiind însărcinat cu numeroase acţiuni diplomatice în Imperiul Otoman şi Polonia, inclusiv cu negocierea păcii de după bătălia din Codrii Cosminului. Ce a rămas din bogatele moşii deţinute de acesta în Ţinutul de Sus, în actualele judeţe Suceava sau Iaşi, a fost confiscat de regimul comunist de la cei 7 fii ai ultimului boier care ţinuse moşiile laolaltă, Nicolae Tăutu.

După 1990, fiii săi au început lupta pentru recuperarea averii familiei, fără a apuca să o şi încheie. După apariţia Legii 247 din 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, prin care s-a aprobat restituirea ultimelor suprafeţe de teren din cele confiscate de comunişti, nepotul lui Nicolae Tăutu a solicitat comisiei locale de fond funciar Voineşti recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de aproape 325 ha de teren, ca unic fiu al lui Gheorghe Tăutu şi nepot al fraţilor acestuia. Din totalul terenului revendicat, 290 ha se aflau pe raza comunei Voineşti, dar alte 34 ha făceau parte din pădurea Piscul Lat din Dagâţa. Abia după opt ani, în 2013, lui Cornel Gh. Tăutu i-a fost recunoscut în instanţă dreptul de proprietate asupra moşiei, judecătorii obligând cele două comune să soluţioneze cererea.

Pentru cele 34 ha din Dagâţa, comisia locală Voineşti îşi declinase competenţa şi trimisese documentaţia la cealaltă comisie locală abia în 2011. Cornel Tăutu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi aici, în decembrie 2011. Legal, nu era necesar, întrucât cererea depusă la Voineşti se referea şi la terenul din Dagâţa. Oricum, era târziu. La Dagâţa se prezentaseră deja alţi şase moştenitori. Mergând în paralel cu cererea depusă la Voineşti, ei solicitaseră la rândul lor moşia Tăutu de la Dagâţa. Din cele 1.060 ha revendicate, li s-a recunoscut în 2012 dreptul de proprietate pe aproape 670 ha, inclusiv cele 34 ha cerute de Cornel Tăutu. În baza hotărârii judecătoreşti, Comisia Judeţeană de Fond Funciar (CJFF) a aprobat în 2018 revendicările. Singura cale de soluţionare a situaţiei moştenirii Tăutu rămăsese tot instanţa.

Cornel Tăutu s-a adresat Judecătoriei, cerând anularea hotărârii CJFF prin care se recunoscuse dreptul de proprietate al altor moştenitori, mai ales că ei cerusă retrocedarea şi după Gheorghe Tăutu, ca nepoţi de frate. Practic, unicul fiul rămânea fără moştenire în favoarea verişorilor. Magistraţii Judecătoriei au invocat însă faptul că situaţia moşiei fusese deja analizată şi se luase o decizie. Legea statuta faptul că punerea în posesie se face pe vechile amplasamente, dacă ele nu fuseseră atribuite legal altor persoane. Or, punerea în posesie fusese făcută deja, doar că în favoarea altor moştenitori.

Sentinţa a fost contestată de Cornel Tăutu în faţa Tribunalului. El a arătat că nu fusese parte în procesul deschis de verii lui şi nici măcar nu avusese cunoştinţă de acesta. De asemenea, la data la care judecătorii dădeau dreptate acestora, cererea sa de retrocedare zăcea prin sertare de ani de zile, aşteptând soluţionarea. În faţa Tribunalului, reprezentanţii comunei Dagâţa au ridicat din umeri. Primiseră o sentinţă definitivă în favoarea unor urmaşi ai lui Gheorghe Tăutu şi o puseseră în aplicare.

Analizând dosarul, magistraţii Tribunalului au ajuns la concluzia că prima instanţă interpretase greşit legea. Prevederea referitoare la vechiul amplasament nu putea duce la negarea dreptului de proprietate, ci eventual la căutarea unor soluţii alternative, precum un alt amplasament sau acordarea de despăgubiri. „Acest text de lege oricum nu putea fundamenta soluţia instanţei de respingere totală a plângerii îndreptate împotriva măsurii de respingere a cererii de reconstituire formulată de reclamant. Însă, speţa vizează o altă ipoteză, respectiv cea în care mai mulţi moştenitori ai autorului T.G. au formulat în paralel, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru teren forestier, după acelaşi autor”, au arătat magistraţii. Ei au apreciat că, pur şi simplu, un moştenitor fusese scăpat din vedere, iar soluţia era simplă. Cornel Tăutu urma să primească şi el dreptul asupra celor 34 ha de pădure revendicată.

„În condiţiile în care legile fondului funciar instituie o excepţie de la indivizibilitatea transmisiunii succesorale, statuând calitatea de moştenitor acceptant exclusiv în limitele cererii adresate comisiei, această prevedere legislativă suprapusă situaţiei cererilor de reconstituire formulate atât de reclamant, cât şi de alţi succesibili, face ca, în prezenta speţă drepturile reclamantului să coexiste cu cele ale altor moştenitori de grad mai îndepărtat care au depus de asemenea cereri de reconstituire după acelaşi autor. Prin urmare, se impune reconstituirea dreptului de proprietate după autorul T.G. şi în favoarea moştenitorului reclamant T.G.C., pentru suprafaţa de 34 ha teren forestier, urmând ca ulterior moştenitorii să procedeze potrivit dreptului comun”, au conchis judecătorii.