Uniunea Europeană priveşte din nou către sud-est

Reuniunea la vârf Uniunea Europeană – Balcanii de Vest, programată ieri la Tirana, a marcat o binevenită şi mult întârziată revenire a zonei în atenţia liderilor politici comunitari. Problemele generate de invazia rusă în Ucraina au făcut ca tema Balcanilor de Vest să nu mai constituie o preocupare majoră a instituţiilor Uniunii, în ultimul an.

Evident, aceasta a condus la mai multe evoluţii negative. În primul rând, influenţa Moscovei în regiune a crescut, iar pesimiştii se aşteaptă la încercări ale Rusiei de a tulbura ordinea fragilă şi incompletă pe care UE o promovează în zonă. În al doilea rând, creşterea generală a preţurilor îi favorizează pe populişti, iar statele din Balcanii de Vest nu duc lipsă de asemenea forţe politice. În fine, există în rândul partizanilor reformei (şi integrării europene) din aceste ţări o explicabilă îngrijorare cu privire la capacitatea şi dorinţa Bruxelles-ului de a sprijini, cu răbdare, transformările politice interne.

Dincolo de aceste aspecte ce ţin de mediul internaţional şi regional al momentului, există dubii de fond în ceea ce priveşte orientarea viitoare a Serbiei, stat care negociază de ceva vreme admiterea în UE, dar unde nu a apărut (încă) un ataşament convingător faţă de proiectul comunitar. Dat fiind trecutul relaţiilor între Belgrad şi puterile occidentale, această stare nu este surprinzătoare. Dar, din perspectiva Bruxelles-ului, ar fi trebuit să se facă deja simţită o opţiune clară a societăţii civile – o hotărâre de a lăsa în urmă experienţa războiului şi de a se angaja pe o traiectorie europeană. Deocamdată, această opţiune nu s-a concretizat.

În cazul ţării-gazdă, Albania, dar şi în cel al Muntenegrului şi al Macedoniei de Nord, susţinerea populară există şi, foarte probabil, va rezista provocărilor de diverse naturi ce ar putea apărea în procesul de negocieri. Din păcate, însă, aceste ţări au instituţii fragile şi vulnerabile la corupţie, ceea ce le va aduce probleme în diversele etape ale negocierii. Chiar şi aşa, însă, dacă la Bruxelles ar exista suficientă deschidere, cele trei ţări ar putea avansa rapid în diversele dosare ce fac obiectul negocierilor. Atât timp cât Serbia este imprevizibilă, vecinilor săi mai mici din Balcani le-ar fi de ajutor să afle că accesul în UE nu va depinde de rezultatul discuţiilor UE-Serbia.

Dar, aşa cum reiese din documentele şi declaraţiile preliminare, nu viitoarea aderare va ocupa primul loc pe agendă. Ea rămâne un premiu promis pentru viitor, în schimbul unor măsuri concrete acum. Dintre ele, cea mai importantă pare a fi cea referitoare la combaterea migraţiei ilegale. Pentru aproape toţi observatorii politici, aceste ţări nu au (încă) forţa de a combate eficient migraţia ilegală din Orientul Mijlociu, via Turcia. Asistăm la o încercare a Bruxelles-ului de a construi un cadru de acţiune conjugată, astfel încât fluxul de refugiaţi să nu ameninţe, din nou, stabilitatea politică în Europa Occidentală.

Summit-ul de la Tirana este, aşadar, o întâlnire prin care statelor din Balcanii de Vest li se propune să accepte o colaborare mai strictă cu UE, inclusiv prin facilitarea acţiunilor „gărzii de frontieră” a UE, structura numită Frontex, pe teritoriile lor şi la graniţele lor. Este vorba, desigur, de acţiuni de monitorizare şi evaluare, nu de impunerea efectivă a legislaţiei comunitare. Dar, dintr-o altă perspectivă, această colaborare le pune în cauză suveranitatea fără a le oferi suficiente beneficii. Vom vedea, în momentul în care informaţiile despre conţinutul discuţiilor vor deveni publice, cât de mare a fost disponibilitatea statelor din Balcanii de Vest în această direcţie.

Altfel, în stilul consacrat al summit-urilor desfăşurate sub egida Consiliului European, se va încerca afişarea unei solidarităţi încurajatoare între membrii UE şi partenerii lor din sud-estul Continentului. Pe anumite direcţii, această solidaritate există şi chiar este încurajatoare, după cum a demonstrat-o reacţia acestor ţări atunci când s-a pus problema sancţionării Rusiei pentru agresiunea împotriva Ucrainei. Nu este mult, dar este ceva pe care, în timp, se poate construi.