Caută 
4 MIN
Patru ani de procese pentru a obliga o instituţie a statului să îi dea unui ieşean o hârtie pe care aceasta era oricum obligată să i-o dea. S-a întâmplat la Prefectura Iaşi, după ce ieşeanul în cauză a solicitat un document de fond funciar îndeobşte banal. După o serie de răspunsuri parcă în răspăr, bărbatul a apelat la instanţa de judecată, fiind în final nevoie chiar de mai multe procese distincte. Potrivit ultimei sentinţe, nu numai că a obţinut documentul solicitat, în fapt o copie a acelui act, dar Prefectura va trebui să îi achite şi daune. Acestea au ajuns la suma de aproape 12.000 de euro. Din cauza legislaţiei româneşti deficitare, banii nu îi vor plăti funcţionarii leneşi, căscaţi sau nesimţiţi, ci îi vom plăti tot noi, contribuabilii, Prefectura fiind în subordinea Guvernului.
Un ieşean a făcut cale bătută spre Judecătorie pentru a obţine de la Prefectură o copie după un act necesare soluţionării unei probleme de fond funciar. Au fost necesare mai multe procese desfăşurate pe parcursul a patru ani, până când Prefectura să poată fi convinsă să-şi îndeplinească obligaţia legală. Exasperat, Constantin M. a cerut în final condamnarea Prefecturii la plata unor penalităţi pentru fiecare zi de întârziere. Chiar şi aşa, au mai trecut aproape 5 luni până la răspunsul favorabil. Tribunalul urmează să se pronunţe joia viitoare asupra cazului. Dacă sentinţa dată de prima instanţă va fi confirmată, Prefectura va trebui să plătească 58.000 de lei. Din banii noştri, evident, că aşa e legea.
Tatăl a fost membru CAP
Tatăl lui Constantin M. fusese membru al unei Cooperative Agricole de Producţie. În calitate de moştenitor al acestuia, ieşeanul s-a adresat primăriei Holboca în 2015, solicitând o copie după Hotărârea 13/1991 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar (CJFF), prin care fusese validat dreptul de proprietate al celor îndreptăţiţi să primească pământ pe raza comunei. Primăria i-a răspuns că nu are în arhivă respectiva hotărâre, ea fiind de găsit la Prefectură, instituţie pe lângă care funcţionează CJFF. Prefectura a răspuns că nu are în arhivă hotărârea, ea fiind de găsit la primărie. Plimbat în mod revoltător de mai multe ori între cele două instituţii, ieşeanul s-a adresat în cele din urmă instanţei. În iunie 2018, Judecătoria a dispus obligarea CJFF la eliberarea unei copii certificate după propria-i hotărâre sau, dacă nu o mai deţine în arhivă, să o reconstituie şi să i-o înmâneze reclamantului. Sentinţa a fost confirmată de Tribunal, dar problema tot nu a fost rezolvată.
A cerut executarea silită
Sătul de aşteptare, Constantin M. a cerut în februarie 2019 executarea silită. În martie, Prefectura a fost somată să elibereze copia după hotărârea CJFF până pe 6 aprilie. Degeaba. În cele din urmă, ieşeanul a cerut aplicarea unor penalităţi pentru întârziere. Cererea i-a fost aprobată în octombrie 2019, când Judecătoria, iar apoi Tribunalul, au stabilit în sarcina Prefecturii penalităţi de 400 de lei pe zi de întârziere. În cele din urmă, pe 25 februarie 2020, comisia Prefecturii a luat act de sentinţa din 2018 şi a dispus reconstituirea hotărârii nr. 13/1991.
Ultimul drum spre Judecătorie din această epopee a început în vară, când Constantin M. s-a adresat din nou instanţei, de această dată pentru a-şi primi banii pentru întârzierea cu care şi-a primit actul solicitat. Prefectura a cerut respingerea cererii, invocând faptul că şi-a îndeplinit obligaţia în termenul legal de trei luni. Primise în noiembrie 2019 înştiinţarea că urmează să fie penalizată, iar în februarie 2020, rezolvase problema. Argumentul nu a fost acceptat de judecători, care au fixat cuantumul despăgubirilor datorate lui Constantin M. la 58.000 de lei, suma rezultată din numărul de 145 de zile de întârziere înmulţit cu 400 de lei pe zi.
„Instanţa constată că au fost aplicate debitoarei, prin încheierea din 3 octombrie 2019, penalităţi în cuantum de 400 lei/zi de întârziere în executarea obligaţiei de a face. Debitoarea, însă, abia la data de 25 februarie 2020 a luat act de sentinţa civilă pronunţată la data de 22 iunie 2018 de către Judecătoria Iaşi, rămasă definitivă şi a dispus reconstituirea hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar nr. 13/1991. Se constată că au trecut 145 de zile“, au afirmat judecătorii.
„Vedem dacă şi care“
Apelul declarat de Prefectură se află pe rolul Tribunalului. Aici, dezbaterea se poartă pe marginea articolului din Codul de Procedură Civilă care reglementează aplicarea de penalităţi. Conform acestuia, „dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia, instanţa va fixa suma definitivă ce se datoreaza cu acest titlu“.
Magistraţii Judecătoriei au considerat ziua de 3 octombrie ca dată a comunicării. Prefectura s-a raportat la 21 noiembrie, când decizia a fost înscrisă în registrul de intrare documente. „Noi considerăm că ne-am încadrat în termenul legal de trei luni. Aşteptăm pronunţarea instanţei. Dacă va fi o hotărâre care confirmă sentinţa primei instanţe, plata va fi făcută de instituţie. Ulterior, vom face verificări interne pentru a vedea dacă şi care dintre angajaţii noştri poate fi tras la răspundere“, a declarat purtătorul de cuvânt al Prefecturii, Ovidiu Mihăiuc.
Din păcate, de-a lungul timpului, marea majoritate a unor astfel de verificări interne, la instituţii ale statului, nu au găsit un vinovat, daunele fiind suportate de instituţii, nu de persoane.
