Sală arhiplină la discursul ținut de Pleşu la Iași. A primit titlul de Doctor Honoris Causa

În textul citit de prof.dr. Eugen Munteanu s-a pus accentul pe faptul că Andrei Pleşu reprezintă una dintre personalităţile de excepţie ale ţării care-şi „pun amprenta asupra unei epoci şi a unei naţiuni. Andrei Pleşu oglindeşte societatea românească actuală şi se lasă oglindit, cu un fel de satisfacţie aproape masochistă, de ea“, a spus prof.dr. Eugen Munteanu.

Luând la rândul său cuvântul în sală, Andrei Pleşu şi-a început discursul clarificând o chestiune cu privire la data sa de naştere, celebrul 23 august.

„După ce m-au numit ministrul Culturii la propunerea lui Mircea Dinescu, ziarele m-au întrebat repede când m-am născut, voiau să publice o biografie. Când le-am spus că m-am născut pe 23 august, au început să se bâlbâie, că erau vremuri fierbinţi, revoluţionare, şi toate ziarele au spus că m-am născut pe 24 august. Folosesc acest prilej ca să rectific faptul că totuşi sunt născut pe 23 august“, a spus Andrei Pleşu.

De altfel, întreg discursul său a fost presărat de un umor bine calibrat şi gestionat, fiind una dintre cele mai antrenante conferinţe găzduite de UAIC în ultima perioadă. Tema prelegerii lui Andrei Pleşu a fost una manifest – „Tradiţii antieuropene în Europa“, iar teza acestuia a fost că, deşi există mereu temerea că Europa se sparge, Uniunea Europeană dispare, plecarea Marii Britanii va lăsa totul în bucăţi etc., istoria Europei a fost mereu presărată cu elemente distructive, dar asta nu a scos în evidenţă decât o omogenitate caracterizată prin elemente eterogene a comunităţii europene.

„Aşa este Europa de când există ea. |sta e farmecul ei şi trebuie să o apreciem ca atare. O să trecem şi de asta cum am trecut de toate schismele pe care le-am traversat de când există Europa, fiindcă Europa nu este un fel de grădină trandafirie cu surâ­suri, cu valori comune, o casă comună şi aşa mai departe. Nu! E un organism viu, cu umori, cu indispoziţii, cu gelozii, cu vanităţi. E o realitate organică vie“, a explicat Andrei Pleşu.

El a insistat chiar asupra fapului că această diversitate europeană, această policromie, este într-un ADN al Europei şi „e foarte bine că e aşa“.

Andrei Pleşu a argumentat că Eu­ropa are o îndelungată tradiţie a autose­gregării, a multidimensionalităţii, a dezbaterilor identitare în interiorul hota­relor ei – nu doar ale ţărilor care o compun.

„Primul eşec al casei noastre comune, dacă e să facem istorie veche, a fost ruperea Imperiului Roman în două, Răsărit şi Apus. Roma s-a rupt de Bi­zanţ, apoi catolicismul de ortodoxie, protestantismul de catolicism, înăuntrul protestantismului au apărut facţiuni diferite, Imperiul a intrat în conflict cu Papalitatea, Estul cu Vestul, Nordul cu Sudul, germanitatea cu latinitatea, comunismul cu capitalismul. Asta e istoria Europei. E făcută din ghionturi, din tensiuni de ruptură. Suntem conştienţi de toate diferenţele care ne compun identitatea, care ne şi leagă“, a precizat Andrei Pleşu, punctând asupra faptului că această dinamică nu trebuie să sperie pe nimeni.

El a menționat în prelegerea sa trei diviziuni esenţiale pe care le sesizează în Europa şi care au marcat-o de-a lungul timpului – între Est şi Vest, Nord şi Sud, Centru şi Periferie. Despre cea dintre Est şi Vest, filosoful a reliefat că integrarea europeană despre care s-a vorbit atât de mult în ultimii ani nu a însemnat o integrarea la un set de valori comune şi cu un fel „occidentalizare a Estului“, folosind formula unui istoric – „suntem la Estul Vestului şi la Vestul Estului“.

Însă, dintre toate diviziunile, Andrei Pleşu s-a pronunţat cel mai ferm împotriva ideii de centru – periferie, argumentând că ar trebui să ne întoarcem către rădăcinile cu­vântului Europa, care provine din greacă şi înseamnă „cea cu ochi larg deschişi“.

„Eu personal cred că Europa nu este o caisă cu sâmbure şi coajă. Cred că este o rodie, cu mai multe nuclee, fiindcă centrul în Europa a fost dintotdeauna o realitate foarte mobilă“, a conchis Andrei Pleşu.