Se întâmplă la Iaşi: Pani Iulia lasă doctoratul pentru 45 de copii refugiaţi. Soţul, fratele şi tatăl ei luptă pe front

 Doar că la Centrul „Don Bosco” al Caritas Iaşi nu este o şcoală propriu-zisă. Acolo s-au întâlnit ambiţia mamelor din Ucraina, care vor ca războiul să nu întunece şi educaţia primită de copiii lor, cu bunăvoinţa şi entuziasmul neobosit al voluntarilor de la Caritas.

Două clase doar de refugiaţi ucraineni

„Ziarul de Iaşi” continuă seria reportajelor despre accesul la educaţie al copiilor din Ucraina. În ediţia de vineri v-am prezentat situaţia copiilor care fie s-au înscris ca elevi la şcolile din Iaşi, cunoscând suficient de bine limba, fie au încercat să participe ca audienţi la ore, cât şi încrengătura legislativă din România pe acest subiect.

Centrul „Don Bosco” al Caritas Iaşi 

Au fost însă şi mame din Ucraina care au vrut de la început ca elevii lor să înveţe doar de pe platformele online ale Ministerului Educaţiei din ţara vecină. Astfel ca, atunci când luptele vor înceta şi reconstrucţia va începe, copiii lor să nu piardă niciun an. Însă multe dintre ele erau deja de luni de zile în România, resursele financiare pe care le-au avut venind în ţară s-au epuizat şi au trebuit să încerce să îşi găsească un loc de muncă. În lipsa lor, copiii nu puteau învăţa singuri din materialele puse la dispoziţie pe platformele din Ucraina.

Imagine cu manualele copiilor

La Iaşi, soluţia a fost reprezentată de centre precum cel organizat de Caritas. Ei au angajat două refugiate din Ucraina care predau în ţara lor, înainte de a veni în România, şi au organizat două clase: una pentru copii care abia au început şcoala, şi a doua pentru restul ciclului primar, clasele II-IV. În fiecare zi, la Centrul Don Bosco din Iaşi, circa 45 de copii vin şi învaţă după curricula pusă la dispoziţie de Ministerul Educaţiei din Ucraina. Cei de la Caritas descarcă materialele educaţionale de pe platforma dedicată din Ucraina, le tipăresc, fac caiete speciale, pe care copiii le primesc, iar învăţătoarele lucrează împreună cu ei.

Importanţa sprijinului oferit pe termen mediu pentru refugiaţi

Radu Huzum, de la Caritas Iaşi, a fost prezent în vama de la Siret la scurt timp după ce primele bombe au căzut în Ucraina. De acolo, a început, de fapt, sprijinul oferit de Caritas. În sala oratoriului de la Biserica Catolică din Siret au fost amenajate 40 de paturi, într-un centru de tranzit, unde oamenii dormeau o noapte-două, mâncau, se puteau spăla şi erau ajutaţi să ajungă mai departe, oriunde ar fi fost destinaţia lor, sau erau îndreptaţi spre zone de cazare din Iaşi sau din regiune.

Radu Huzum de la Caritas Iaşi

Cei de la Caritas au văzut însă, repede, că nevoile refugiaţilor se vor modifica odată cu trecerea timpului. Astfel că au trecut la organizarea centrelor de cazare în Iaşi, apoi au deschis, din luna iulie, un centru de servicii sociale în capitala Moldovei.

„Acolo oferim asistenţă socială, psihologică, juridică, cursuri de limba română, asistenţă în găsirea unui loc de muncă, înscrierea la un medic de familie. Oferim sprijin material, vouchere cu valoare de 100 sau 200 de lei, prin care îşi pot cumpăra produse de la diverse magazine, haine şi alimente neperisabile. Totul în măsura posibilităţilor, când şi ce avem”, a explicat Radu Huzum.

Centrul „Don Bosco” al Caritas Iaşi 

În trei luni de la deschiderea centrului au identificat 500 de beneficiari, au făcut anchete sociale şi şi-au dat seama de următoarea lor nevoie: mamele singure nu puteau să se angajeze pentru a lucra, pentru că nu aveau cu cine lăsa copiii. Iar copiii, în special cei mai mici, care nu au fost niciodată la şcoală, aveau nevoie să înţeleagă ce înseamnă asta înainte de a se întoarce într-o ţară măcinată de atâtea alte nevoi.

De aceea, pe 1 septembrie, clopoţelul a sunat la Don Bosco pentru circa 45 de copii ai mamelor din Ucraina. „Am încercat să respectăm cât mai îndeaproape tot ritualul acesta al începerii şcolii din Ucraina, iar mamelor nu le-a venit să creadă când au văzut cât de bine seamănă”, povesteşte Radu Huzum.

Sunt două săli care erau folosite ca centre de zi pentru a ajuta copiii nevoiaşi din regiunea Iaşului. Acum, acestea au fost dotate cu băncuţe, table, în una învaţă copii doar de clasa I, care sunt cei mai mulţi, iar în cealaltă copii din clasele a II-a, a III-a şi a IV-a. Se lucrează şi la amenajarea unei grupe pe format „grădiniţă”, unde să stea cei de la 3 la 6 ani, dar cele două învăţătoare care predau copiilor din clasele I-IV sunt refugiate din Ucraina şi le explică materia chiar în limba lor.

„Copiii erau deja în baza noastră de date şi a fost uşor să ducem mesajul către familii: nevoia exista, noi doar am venit în întâmpinarea ei, am preluat-o şi am căutat o rezolvare”, explică Radu Huzum.

După şcoală, activităţi şi ore în limba engleză cu copiii români

În centrul din Iaşi, cele două săli sunt pline de viaţă: de la pereţii coloraţi cu figurine din basme sau filme, la băncuţele colorate şi primitoare. Copiii primesc materialele periodic, de cum sunt încărcate de Ministerul Educaţiei din Ucraina, vin la ore dimineaţă, iar după-amiază participă, alături de copiii români, beneficiari ai centrului, de un program tip after-school până aproape de ora 17.00. Atunci, cei patru angajaţi ai centrului preiau „frâiele” până pe la ora 17.00, dar şi o tânără studentă din Ucraina care vine şi predă copiilor engleză două ore pe zi.

„Beneficiarii români sunt cu toţii din situaţii defavorizate: copii din case fără electricitate, apă curentă, unii din familii destrămate. Sunt cazuri sociale grave: ei merg dimineaţă la şcoală, dar acasă nu au curent, nu au apă, nu au căldură decât de la lemnele pe care le mai adună de unde pot părinţii. Iar părinţii fie nu se pricep cu şcoala, fie sunt alcoolici… iar copiii vin aici să îşi facă temele, să ia o masă caldă, fiindcă am văzut că uneori e singura masă importantă din zi”, a mai explicat Radu Huzum.

În cele doar 3 luni de zile de când copiii vin la şcoală, primele rezultate s-au văzut deja în centru. Am găsit copiii entuziasmaţi, rezolvând ecuaţii matematice la tablă, fiecare cu banca lui, vorbind cu învăţătoarea şi mereu cu mâinile pe sus. Nefiind nevoite să aibă grijă de copii 24 de ore din 24, 10% dintre mame deja s-au angajat în doar ultimele luni. O mamă are chiar două locuri de muncă: e ajutor de bucătar şi translator pentru Caritas.

„Deci cine vrea cu adevărat poate, doar lipsea sistemul de suport. Dar trebuie să ţinem cont că lucrăm şi cu partea emoţională, psihologică, a mamelor: dacă văd că au copiii veseli, în siguranţă, atunci şi starea lor de spirit se schimbă în bine. Toate sunt stabilite în Iaşi, iar din 500 de beneficiari câţi am identificat noi, 200 sunt copii. Nu reuşim, iată, să acoperim decât o parte dintre nevoi, dar încercăm”, a mai spus Radu Huzum.

Iulia, doctorandă în Ucraina, s-a refugiat la Iaşi ca să predea

Grupul de elevi de clasa I era plecat într-o excursie când am vizitat centrul, astfel că am găsit sala liberă, cum au lăsat-o ei, cu rechizitele, cărţile şi alte materiale didactice aşteptându-i să se întoarcă. Cei din clasele II-IV nu mai dovedeau încercând să îi atragă atenţia Iuliei. Pani Iulia, aşa cum o strigă cei mici, echivalentul la „doamna” în română.

Pani Iulia, 28 de ani, in timpul unei ore

La 28 de ani, e o nimica toată pentru Iulia să ţină sub control clasa de copii care ţipă. Fiecare lucrează la o parte dintre exerciţiile pe care au nevoie să le facă, în ritmul lor. Unii sunt la tabla improvizată pe un flipchart şi rezolvă exerciţii la matematică, în timp ce alţii desenează sau scriu în caiete.

Yulianna Yasenchuk a venit la finalul verii din Kiev pentru că, spune ea, a vrut să fie „omul potrivit la momentul potrivit”. Şi-a dat seama că urmează să înceapă şcoala, iar copiii ei, Ema, de 5 ani, şi Marc, de 9 ani, nu aveau cum să primească educaţia de care aveau nevoie. Sunt alături de noi, în sala de clasă: Ema stă lipită de scaunul mamei, căţărată pe un calorifer, în timp ce Marc răsfoieşte liniştit în bancă manualele şi caietele primite ca suport de studiu.

Pani Iulia, cum o strigă copiii, a venit la Iaşi după un strigăt de ajutor, dar din partea părinţilor care s-au refugiat în capitala Moldovei. Aceştia nu voiau să îşi trimită copiii să fie audienţi la şcoală, să butoneze telefoane în fundul clasei, nu era suficient timp ca ei să înveţe româna şi aveau nevoie să continue studiile. Pe grupurile de Internet i-au scris Iuliei: dar dacă ai studii şi vrei să vii, nu vrei să găsim o soluţie?

„Mi-am dat seama că în perioada aceasta urmează să înceapă şcoala, că era final de vară, am 2 copii şi nu pot să rămân în Ucraina să înveţe aici. Am terminat psihologia, pe partea de pedagogie, am făcut şi managementul instituţiilor de învăţământ şi m-am gândit că, îmbinând toate acestea, îmi pot găsi de lucru în România, în domeniul educaţiei”, explică Iulia.

Soţul IT-ist, dar ajută pe front, fratele şi tatăl luptă în armată

În Kiev a lucrat într-un spital cu copii care aveau anumite deficienţe: autism, sindrom Down, încercând să îi ajute pe aceştia să înveţe şi să se dezvolte. Acum, s-a specializat în autism şi desfăşoară cercetare la o universitate pentru a obţine doctoratul, dar încă nu a susţinut public teza.

Iulia nu a venit în România cu gândul că va rămâne aici, ci a venit ştiind că sunt foarte mulţi copii în comunitatea ucraineană din Iaşi şi că poate ajuta mai mult aici decât stând acasă. Soţul ei este IT-ist, dar cum în mare parte în Ucraina şi în Kiev electricitatea lipseşte, lucrează ca voluntar şi asigură tot ce e nevoie pentru prima linie a frontului. Acolo unde luptă fratele şi tatăl Iuliei.

„Nu mă gândeam acum un an că voi fi aici, chiar dacă mă vedeam predând. Iubesc pedagogia, mi-am dorit mereu să fiu profesor, dar nu am crezut că se va întâmpla asta în România. Am vrut mereu să-mi deschid propria şcoală. Dar acum sunt aici şi nu sunt doar pentru copiii mei, ci am venit la apelul părinţilor: hai să găsim o variantă să îi ţinem cât mai aproape pe copii de şcoală”, mai spus Iulia.

În clasă, în timp ce Iulia îşi ia ochii dinspre ei, copiii vorbesc un Babilon de limbi, dincolo de rusă şi ucraineană răsunând şi câteva cuvinte româneşti, în special un „mulţumesc” spus când profesoarei, când voluntarilor care trec prin clasa lor. 

Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Consolidarea rezilienței democrațiilor vestice ca reacție la războiul din Ucraina și la consecințele acestuia la nivel european și mondial” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova.