STUDIU – Iaşul, “polul” copiilor crescuţi de bunici. Paradox: plecarea părintelui la muncă în străinătate nu îmbunătăţeşte situaţia economică

Salvaţi Copiii România a realizat o evaluare a situaţiei copiilor din regiunea NordeEst ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Perioada vizată a fost iunie 2021-iunie 2022. La nivel naţional, 13,8% dintre copii au avut cel puţin unul dintre părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Adică, 536.000 din 3.896.943 copii au fost în această situaţie. Potrivit celor de la Salvaţi Copiii, rezultatele studiului sunt diferite de situaţia Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), care în aceeaşi perioadă a înregistrat 76.170 de copii.

În regiunea Nord-Est, sunt cei mai mulţi copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Mai exact, 138.065 de copii au trecut prin această experienţă în perioada iunie 2021-iunie 2022. Acest număr este de aproximativ cinci ori mai mare decât cel înregistrat de ANPDCA.

În urma consultării analizei realizate de organizaţia din România, vă prezentăm câteva date pentru regiunea Nord-Est.

Tatăl pleacă cel mai des

În 68% din cazuri, tatăl este cel care a plecat pentru a munci în străinătate, în timp ce mama a fost plecată în 25% din cazuri. Trebuie subliniat faptul că plecarea tatălui este mai mare la nivel regional decât media naţională. Atât în cazul mamei, cât şi în cazul tatălui, potrivit studiului, cele mai multe plecări au fost în urmă cu cinci ani – 23% dintre mame şi 19% dintre taţi au plecat prima dată în urmă 5 ani.

În medie, copilul a avut 7 ani la plecarea mamei şi aproape 6 ani la plecarea tatălui. „Prima plecare a tatălui coincide, în medie, cu primul an de şcoală al copilului, similar cu situaţia naţională. Prima plecare a mamei survine, în medie, cu al doilea an de şcoală al copilului, similar cu situaţia naţională”, arată studiul realizat de Salvaţi Copiii.

În ceea ce priveşte plecarea înainte de naşterea copilului, acest lucru s-a întâmplat pentru 9% dintre mame şi 21% dintre taţi. Odată plecaţi, migrarea pentru muncă a devenit un stil de viaţă în cazul amândurora, având o recurenţă de cel puţin 4 ani. De regulă, potrivit studiului, mamele sunt plecate între 6 şi 12 luni pe an, iar 47% dintre ele se întorc în România o dată pe an. În jur de o treime din taţii plecaţi muncesc în străinătate 6-9 luni pe an, iar 41% au mărturisit că se întorc de două ori pe an.

Există, însă, şi copii care au ambii părinţi plecaţi în străinătate, În regiunea Nord-Est a României, 7% dintre copii au fost în această situaţie în perioada iunie 2021-iunie 2022, iar vârsta medie a acestora este 11,4 ani. Însă, în cazul în care ambii părinţi merg în altă ţară la lucru, prima plecare a acestora este mai devreme – odată cu intrarea la şcoală a copilului sau în ultimul an de grădiniţă.

Italia şi Germania, destinaţiile preferate

Potrivit studiului realizat de Salvaţi Copiii România, pare că nivelul de studii absolvit de fiecare părinte are legătură cu plecare la muncă în străinătate, întrucât 35% dintre mame şi 42% dintre taţi au absolvit liceul, fără a urma şi alte studii. În cazul celor care au continuat cu învăţământul superior, vorbim despre 5% în cazul mamelor şi 6% în cazul taţilor. „Intensitatea plecării este ridicată în cazul părinţilor cu nivel de şcolarizare scăzut (11 clase sau mai puţin), mai ales în cazul femeilor”, arată evaluarea.

Italia şi Germania se află în topul ţărilor alese ca destinaţie pentru a munci. Studiul arată că, în cazul mamelor, ţările preferate ca destinaţie pentru a lucra sunt, în ordine: Italia (35%), Spania (16%), Germania (12%), Austria (10%), Anglia (7%), Belgia (6%), Franţa (5%), Irlanda (3%), Portugalia (2%), Elveţia (2%), Turcia (1%), Norvegia (1%) şi Canada (1%).

Ordinea diferă, însă, în cazul taţilor: Germania (28%), Italia (18%), Anglia (14%), Spania (12%), Franţa (6%), Belgia (4%), Austria (3%), Grecia (3%), Danemarca (2%), Suedia (2%), Irlanda (2%), Olanda (2%), Canada (1%), Elveţia (1%) şi Portugalia (1%).

Plecarea părintelui nu îmbunătăţeşte situaţia economică

Aproximativ un sfert dintre mamele plecate, respectiv 27%, au ales domeniul curăţeniei atunci când au lucrat în străinătate, în timp ce 33% dintre taţi au ales domeniul cunstrucţiilor.

În top trei domenii preferate de femei, în cazul celor plecate pentru a lucra în străinătate, se numără curăţenia (27%), agricultura (22%) şi îngrijirea bătrânilor (21%). La polul opus, taţii optează pentru construcţii (33%), pentru a fi şoferi (20%) sau pentru agricultură (19%).

În urma analizei la nivelul copiilor care în prezent au cel puţin unul dintre părinţi plecaţi la muncă în străinătate, a fost observată preponderenţa mamelor de a nu trimite bani acasă, preferând să îi aducă odată cu venirea în ţară. Însă, „pentru o mare parte dintre situaţii, plecarea părintelui nu reuşeşte să aducă îmbunătăţiri situaţiei economice a gospodăriei, ci doar să asigure supravieţuirea acesteia”, subliniază studiul realizat de Salvaţi Copiii.

Cu cine stau copiii?

În cazul plecării părinţilor în străinătate, copilul rămâne în peste 95% din cazuri cu o rudă. Când tatăl lucrează într-o altă ţară, potrivit studiului, cel mic este în grija mamei în 91% din cazuri, iar când situaţia este inversată, copilul rămâne, adesea, în grija tatălui (71%) sau a bunicii (16%). Aceasta este chiar o observaţie făcută de Organizaţia Salvaţi Copiii în studiul lansat pe 7 martie 2024: „Transferul de responsabilitate către bunici, în special bunică, este semnificativ mai ridicat decât media naţională”.

După cum era de aşteptat, atunci când ambii părinţi sunt plecaţi, respondentul copilului este bunica (41%) sau bunicul (32%). În 14% din cazurile când lucrează ambii părinţi în străinătate, micuţul rămâne în grija altei rude (cumnat, frate, mătuşă, unchi, văr etc). Problema este că un sfert dintre copiii cărora le pleacă unicul susţinător al familiei sunt lăsaţi fără transfer de drepturi parentale. Mai exact, la nivel regional, aproximativ 7.080 de copii sunt lăsaţi în grija unor rude fără transfer de drepturi parentale.

Cum sunt afectaţi copiii?

Analiza realizată de Salvaţi Copiii arată că plecarea unuia dintre părinţi sau a amândurora la muncă în străinătate afectează copilul pe mai multe planuri. De exemplu, la nivel regional, copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate au şanse cu 25% mai scăzute de a avea controale şi analize medicale anuale.

Unul din şapte copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate nu frecventează şcoala zilnic. Ponderea regională este mai mare cu 50% decât media înregistrată la nivel naţional în rândul copiilor cu părinţi migranţi. În ceea ce priveşte notele/calificativele copilului în anul şcolar 2021-2022, în cea mai mare parte au rămas la fel ca cele din anul anterior. Însă, în cazul a 25% dintre copiii a căror mamă era plecată, au fost înregistrate note mai mici.

Incidenţa riscului de comportamente vătămătoare şi abuz de substanţe dăunătoare este, la nivel regional, de două ori mai mare în cazul copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate decât în rândul celorlalţi copii. În ordine descrescătoare, este „foarte probabil” ca aceştia să vadă scene explicite de sexualitate, să le fie adresate mesaje cu caracter insultător, să fie agresaţi fizic de către colegi sau cadre didactice şi să agreseze fizic alţi copii.

O altă problemă este reprezentată de creşterea violenţei domestice. Studiul arată că există un risc crescut pentru copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate să fie victime ale violenţei domestice (14%). Procentul este de aproape două ori mai mare decât în cazul celorlalţi copii, iar comparativ cu media înregistrată la nivel naţional (7%) incidenţa acestui risc în regiunea Nord Est este dublă.

Copiii cu părinţi plecaţi pot deveni agresori

Plecarea părinţilor la muncă în străinătate duce la creşterea riscului copiilor de a deveni victime ale violenţei şcolare. Studiul arată că există un risc de trei ori mai mare de a fi victime şi un risc de patru ori mai mare de a fi agresori în bullyingul şcolare.

Un procent remarcabil dintre copii au mărturisit că în perioada analizată au băut alcool, au fumat ţigări, au fost bătuţi, jigniţi şi hărţuiţi. „Sentimentul de singurătate este cu 67% mai frecvent în rândul copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate decât în rândul celorlalţi copii. Apatia este cu 45% mai mare în rândul copiilor cu cel puţin unul dintre părinţi plecat la muncă în străinătate decât în rândul celorlalţi”, arată studiul.

Corina Mighiu, psiholog şi coordonator al serviciului Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii din cadrul organizaţiei Salvaţi Copiii Iaşi, a explicat în cadrul evenimentului de lansare a evaluării că este dificil de măsurat cât de traumatizantă este această experienţă pentru copii. „Fiecare copil resimte plecarea părintelui într-un mod destul de dureros, însă depinde cât de pregătit este, contând şi vârsta acestuia. Pentru un copil mic, de exemplu, care se trezeşte într-o dimineaţă că părintele este plecat, mai ales dacă este vorba despre mama, poate fi dureros. Acesta simte experienţa precum un abandon, ca şi cum mama nu s-ar mai întoarce niciodată, pentru că este greu să înţeleagă. Pentru un copil mai mare, perioada grea vine după 2-5 săptămâni după ce părintele a plecat, pentru că resimte uşor-uşor lipsa acelui părinte”, a precizat aceasta.

De la copil cu tată în străinătate, la voluntar Salvaţi Copiii România

Studiul „Evaluarea situaţiei copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate din Regiunea Nord-Est”, realizat de Salvaţi Copiii România, a fost lansat joi, 7 martie, în cadrul conferinţei organizate de Salvaţi Copiii România şi Ministerul Afacerilor Externe, în Sala „Vasile Pogor” a Primăriei Iaşi.

La manifestare a fost prezentă şi Tiffany Moisuc, o tânără care a trecut prin experienţa plecării unui părinte în străinătate. „Tatăl meu a plecat în străinătate când eu eram mică. Aveam în jur de 7 ani şi a fost o perioadă destul de dificilă, fiindcă am rămas doar cu mama. Am avut noroc că am rămas măcar cu ea, fiincă sunt atât de mulţi copii care nu au nici măcar un părinte lângă ei. Am avut noroc şi pentru că m-am înţeles foarte bine cu mama, care a încercat, cumva, să ţină locul ambilor părinţi. A încercat să umple un gol pe care l-a creat plecarea tatălui meu”, a mărturisit tânăra.

Aceasta ne-a spus că cel mai greu i-a fost atunci când întâmpina dificultăţi la şcoală şi când se certa cu mama ei. Tatăl ei a lipsit trei ani, însă se întorcea acasă câteva luni pe an şi nu lipsea niciodată de sărbători. „Am fost fericită din punctul acesta de vedere, că nu a trecut o sărbătoare fără să vină acasă. Însă, îmi dau seama că foarte mulţi copii nu au părinţii lângă ei de sărbători şi rămân cu bunicii”, a precizat Tiffany.

În prezent, aceasta este voluntară în Organizaţia Salvaţi Copiii, filiala Iaşi, şi studentă la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. „Perioada în care tata a lipsit m-a afectat destul de tare pe plan emoţional. De asta sunt şi la Facultatea de Psihologie acum, pentru că vreau să ajut copiii care trec prin aceleaşi situaţii ca mine sau chiar mai rele”, a completat Tiffany Moisuc.

Gabriela Alexandrescu: „Nu avem date oficiale la nivelul situaţiei reale din teren”

Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii România, a spus că în cazul copiilor din regiunea Nord-Est, pe primul loc, în ceea ce priveşte părinţii plecaţi în străinătate, se află judeţul Suceava, care este urmat de Botoşani şi Iaşi. „Important pentru noi este ca autorităţile responsabile să înţeleagă că este o situaţie delicată, că nu avem date oficiale la nivelul situaţiei reale din teren, adică datele oficiale sunt mult mai mici decât numărul copiilor aflaţi în situaţia aceasta”, a menţionat aceasta.

Potrivit preşedintelui Salvaţi Copiii România, statul nu a dezvoltat serviciile necesare copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. „Ar trebui extins programul şcolar şi organizate programe de tipul «Şcoală după şcoală», în care ei să poată acumula mai multe cunoştinţe, dar să aibă şi activităţi extraşcolare şi suport emoţional. Ar trebui servicii psihologice şi socio-medicale pentru ei, pentru că mulţi dintre aceşti copii nu îşi fac analizele la timp, nu au o evaluare medicală corespunzătoare. Ar trebui foarte multă informaţie pentru reprezentanţii statului, pentru delegarea autorităţii parentale. Legea s-a schimbat şi atunci când ambii părinţi sau unicul părinte pleacă, autoritatea parentală trebuie delegată, astfel încât copilul să beneficieze de drepturile lui. Avem cazuri în care nu s-au putut înscrie la şcoală, pentru că nu au avut un tutore, nu au putut să meargă într-o tabără, nu au putut să facă intervenţii medicale”, a declarat Gabriela Alexandrescu.

Organizaţia Salvaţi Copiii România

De-a lungul a 34 de ani, organizaţia Salvaţi Copiii România a dezvoltat programe sociale, politici publice şi practici pentru a susţine copiii din România. Pe parcursul celor peste trei decenii de activitate, Salvaţi Copiii a intervenit activ în societate, găsind soluţii pentru protejarea şi sprijinirea copiilor vulnerabili. Ca membru al Save the Children, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului, Salvaţi Copiii împărtăşeşte o viziune de respectare a drepturilor fiecărui copil la supravieţuire, educaţie, protecţie şi participare. Peste 3.700.000 de copii au fost implicaţi în programele şi campaniile organizaţiei.

SURSA FOTO: Salvaţi Copiii România