Atracţii #1

Ne reţin atenţia, astăzi, expresii ale atracţiei, clişeistice, dinspre unele idiotisme, tehnicisme, străinisme etc., în cazuri când stereotipurile lingvistice suferă distorsiuni în discursul public. O notă aparte, însă, priveşte magia titlurilor fericit alese.

* Puricatul. În cursul cercetărilor despre eventuale… foloase proprii în legătură cu vinderea drepturilor tv ale Ligii 1, D. Drag. a declarat că a fost extrem de precaut în preliminarii: „După ce au venit la Ligă, am cerut termen o zi, i-am luat la purificat [pe viitorii parteneri] la Registrul Comerţului, să nu apară cu sediul prin cine ştie ce off-shoruri din Cipru sau Insulele Cayman…” (/www.gsp.ro/). La fel a sunat declaraţia la ieşirea din arestul preventiv de la tribunal. De văzut ce alege urma, în cazul de faţă, în ceea ce priveşte minuţia a cărei expresie de superlativ a fost extrasă din preocuparea femeilor de a descoperi puricii (şi) din lenjerie, de a-i purica. Sigur din zona lenjeriei: a lua la descusut pe cineva.

* I mafiosi? În legătură cu incendierea, la Botoşani, a maşinii unui ofiţer DNA, un reporter de la Ant3 (15.04) acceptă, fără să întrebe de ce şi cum, comentariul unui prezent la spectacol că „s-ar putea să fie o reglare de conturi”. Dar aşa ceva se spune când „părţile” sunt egale ca statut în faţa legii, nu când schema este „hoţii şi vardiştii”. Sau, cine ştie? Oricum, de mare rafinament expunerea purtătoarei de cuvânt a poliţiei: „Incendiul se manifesta la partea anterioară a autovehiculului”.

* Arterială. Nu ne putem ascunde uimirea privind dotarea supranaturală a jurnaliştilor care îşi dau seama că unor… şocaţi „le-a îngheţat sângele în vene”.

* Táităs. S-a întâmplat ca noul SUV „Porsche Macan”, într-o probă de virtuţi tehnice, să o cam încurce, rămânând cumva suspendat, pe o şosea neasfaltată (undeva prin Maroc); salvarea a venit de unde nimeni nu s-ar fi aşteptat, anume de la o Dacie Duster! La un Observator de la Ant1 (12.04, ora 16,35), subtilul (la nevoie) Daniel Osmanovici anunţă evenimentul, provocându-ne: „Déivid l-a tractat pe Găláiăth”. După şocul, încheiat plăcut, al înţelegerii celor spuse de prezentatorul ştirii şi, apoi, a metaforei, am încercat să ne explicăm devenirea chestiunii. Prezentăm concluzii de etapă ale studiului: 1) Poate Dl D.O. habar nu are cine au fost David şi Goliat, astfel că a vândut ce-a cumpărat; dacă, măcar vag, a recunoscut profilul fonetic al primului nume, nu a făcut nicio discriminare în raport cu apariţii fonetice similare; să zicem faţă de cele din împerecheri onomastice de tipul David Hume sau David Copperfield; 2) Poate Dl D.O. a recunoscut trimiterea biblică din modelul preluat (şi admite chiar dreptul oricărei naţii de a transpune numele eroilor parabolei în registrul fonetic al idiomurilor fiecăreia dintre acestea), dar a ţinut să fie fidel sursei din care o fi luat informaţia, fără să o citeze (nu excludem nici ipoteza isteţiei proprii). Oricum, Mr. (aproximativ) Déniăl, dacă ai prelua de pe un canal tv străinez vreo ştire despre ministrul de externe de la noi, i-ai pronunţa prenumele Táităs (tot aproximativ), aşa, din fidelitate faţă de sursă?

* Ţara se-neacă… Printre necazurile recente transmise de la faţa locului de Dl Zărescu (RomTV, 17.04) s-au impus şi inundaţiile. Ce aspect de sezon am aflat de la acesta? Că „oamenii sunt foarte necăjiţi şi pentru că, în loc să pregătească masa de Paşte”, „trebuie să se ocupe să-şi salveze animalele”. Asta în ziua de joi (17 aprilie)! Aşadar, „la ţară”, când le-ar putea pieri animalele din gospodărie, oamenii, isterizaţi de văicăreala din jurul „coşului de Paşte” (atenţie: obligatoriu), ar fi gata să le lase în plata Domnului, pentru a aloca două-trei zile pregătirii unei mese care, pentru mare parte a populaţiei, nu înseamnă decât asezonarea bucatelor cu ouă roşii şi pască. Deci, când ţara se-neacă, reporteri emotivi par să sufere griji de „time-management” în contul babelor de pe la sate (după tradiţie, în Joia Mare se fac ouăle roşii).

* De la Márquez citire. La moartea lui Gabriel García, să ne aducem aminte de spusa acestuia, în calitate de fost conducător al unei şcoli de jurnalism şi proprietar al unui săptămânal columbian, că „e mai uşor să prinzi un iepure decât un cititor”. Interesantă tematic este marea atracţie reprezentată de titlurile prozelor sale. La un moment dat, cochetând cu surprinderea, scriitorul, considerat drept cel mai parafrazat din lume, se mira de preluarea, în registrul respectiv, a titlului unui cunoscut roman al său prin Cronica unei urgenţe anunţate şi se întreba: „Oare nu sunt în stare ziariştii să-şi inventeze propriile titluri?”. Într-adevăr, Cronica unei morţi anunţate este frecvent parafrazată şi în presa românească; cităm câteva cazuri: „Cronica unei selecţii bănuite”, „Cronica unei dezintegrări anunţate”, „Cronica unei tragedii anunţate”; mai îndepărtate de model, de la care se păstrează doar un context minim de relevanţă: „Crima unei recompense anunţate”; evocând numai modelul: „Cronologia unei demisii neaşteptate” („Ziarul de Iaşi”, 20.08.02, p. 3). În sfârşit, subtitlul volumului intitulat Piteşti: „Cronica unei sinucideri asistate” (2008). 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi