Cei trei (sau patru) care n-au speriat Iaşul

Până acum, nimeni n-a văzut de aproape vreun candidat dintre cei care s-au anunţat candidaţi la şefia Primăriei ieşene. E adevărat că, anul trecut, succesorul lui Nichita a mai dat o tură, două, prin oraş la preluarea ştafetei de la mentorul său. La fel de adevărat e şi că o mână de ne-politicieni au ieşit, tot anul trecut, în văzul ieşenilor, ca să se prezinte ca alternativă. Şi atât. Prin urmare, dacă lucrurile rămân aşa, vom avea iarăşi nişte alegeri vai de steaua lor. Sau, mai bine zis, vai de steaua noastră.

Lipsa unui candidat ideal e un fenomen larg răspândit. Nici americanii nu ştiu pe cine să aleagă, iar ei au încă şi mai mult timp de gândire: 8 luni. Casele de pariuri îl dau finalist, din partea republicanilor, pe Donald Trump – cel care a vrut să cumpere Casa Poporului la începutul anilor ’90 şi să o transforme în cel mai mare cazino din lume. Uriaşa clădire a devenit însă Palatul Parlamentului şi, astfel, nu a mai adus profit nimănui. De cealaltă parte, Hillary Clinton, care încă mai speră să devină prima femeie preşedinte al Statelor Unite, se confruntă în propriul partid (Democrat) cu un rival neaşteptat de puternic, Bernie Sanders. Dacă, la americani, lucrurile s-au mai limpezit astă-noapte, când mai multe state şi-au declarat sprijinul pentru câte un reprezentant din fiecare partid, la noi, lucrurile rămân în aceeaşi ceaţă.

Sigur, în nicio ţară localele nu se compară cu prezidenţialele. Cu atât mai mult nu vom vedea candidaţii la Primăria Iaşului făcând show-uri cu steguleţe, baloane colorate şi majorete prin cartierele întunecoase ale Iaşului. Poate doar în centru – dar cu alte ingrediente şi doar dacă se mai dă cu mătura peste caldarâmul mereu murdar. Şi nu acum, evident, ci cu doar câteva zile, hai săptămâni, înainte de alegeri. Tot cam atunci vom avea şansa să-i vedem pe candidaţi de aproape.

Dacă veţi încerca să le căutaţi programele electorale, va trebui să vă mulţumiţi cu nişte compuneri frumoase, care seamănă mai degrabă cu ce se spune la căpătâiul unei rude grav bolnave decât cu un mesaj optimist de angajare la o povară imensă – pentru că de fapt asta înseamnă să fii primarul unui oraş mare. Mai rău este că, la cât de scurte sunt compunerile, pretendenţii au început să se certe şi pe ideile principale, de parcă modernizarea transportului urban de călători, de exemplu, ar fi marca înregistrată a unui partid sau a altuia. Mai au totuşi timp să se întreacă în planuri precise şi detaliate. Sigur, dacă are cine să facă asemenea planuri şi, mai ales, de ce.

Alţii, precum actualul primar interimar, care abia a primit binecuvântarea preafericitului Dragnea, nici măcar compunerea n-o au. E un fel de pronostic: la urma urmei, ori cu un tur, ori cu două, tot pe acolo se ajunge. Aşa stând lucrurile acum, în ziua votului riscăm să alegem din nou nu pe cel mai bun dintre cei mai slabi, ci pe acela care credem că va face cel mai puţin rău Iaşului. Şi totuşi, mai sunt trei luni.

Publicitate și alte recomandări video