Datoria de cetăţean înseamnă să nu fii prost

Românii, în ciuda a ceea ce se spune, au o imagine pozitivă despre inteligenţa neamului lor. Şmecheria, descurcăreala, „făcutul” cuiva (înşelăciunea), versatilitatea şi inserţia în societăţile de emigraţie sunt epopei familiale invocate de multe ori drept o dovada unui IQ mediu ridicat, moştenit de la romani şi daci. Bancurile despre americani incapabili să găsească SUA pe hartă, despre francezul care nu reuşeşte să monteze un bec fără să cheme electricianul descriu această superioritate nativă, dar nefructificată încă, potenţialul „uriaş” al unui neam orgolios de „căpşunari” care „zace”, pe nedrept, într-un colţ al lumii. Antropologia prostiei omeneşti are diferite particularităţi naţionale, dar cea electorală le acutizează pe toate.

Înaintea turului I al alegerilor prezidenţiale, o serie de comentarii, unele foarte directe, altele aluzive, bat apropoul asupra „prostiei neamului”: în tonuri acuzatoare – „Proştii lui Ponta”, autoironice -„Mândri că suntem proşti”, pedante – ar fi o „prostie ca românii să se lase păcăliţi”, stimulatoare – „nu vă lăsaţi prostiţi în faţă”, imploratoare – „dă-i românului mintea de pe urmă”, altele revoltate- „da’ ne credeţi proşti?” s.a.m.d. Marea falie electorală nu mai este între nostalgicii comunismului cu faţă umană vs. democraţie, ca în ’90 şi ’92, între corupţie vs. stat de drept, între România rurală vs. urbană, între români asistaţi şi antrepronori etc., cu alte cuvinte între valori, principii şi modele de societate, ci între un IQ mare şi unul redus.

Cuantificarea prostiei în voturi a fost inclusă în sondajele din ultimii 20-25 de ani în rândul electoratului cu 1-8 clase, maxim şcoli profesionale, din mediul rural, cu venit minim pe economie, votanţi fideli ai lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Mai ştie cineva ce categorii îl votează în 2014 pe Victor Ponta? La cine are succes cel mai trombonist şi nociv candidat cu şanse de a ajunge preşedintele României? Stânga coruptă, oricât ar ascunde-o casele de sondare a opiniei publice, a rămas cam cu aceeaşi zestre de votanţi, la care s-au adăugat noi categorii de proşti fabricaţi.

Încurajarea prostiei generale a devenit în ultimii trei ani o politică deliberată de stat, o formă de inginerie socială în care a fost angrenat sistemul de educaţie (facultatea fără bacalaureat, de pildă) şi regimul public de comunicare – manipulatoriu şi impregnat de spirit gregar – controlat de moguli urmăriţi şi condamnaţi penal. Controlul şi coruperea minţilor pare a fi miza esenţială a unui proiect de guvernare care dezvoltă corupţia generalizată, întreţine sărăcia şi dependenţa de statul asistenţial. Unica metodă de exprimare a politicienilor cu electoratul se rezumă la strategia: „gogoaşa asta (mai) prinde, dacă o spun cu talent?”. Minciuni repetate ani de-a rândul au ajuns „adevăruri” validate la nivel naţional, încât, la postul naţional TV şi nu OTV, candidatul Elena Udrea este întrebată de un reporter dacă este „iubita lui Traian Băsescu”. În disperare de cauză, site-urile de ştiri responsabile au iniţiat rubrici de (re) alfabetizare a populaţiei: „Cum se mai minte la Antena 3”, „Ce se spune la RTV despre accidentele cerebrale ale lui Băsescu şi cazul Hrebenciuc”, „Cum se dezbate B1 TV scandalul din PSD fără PSD”, „Cum nu se discută la Realitatea despre casele lui Iohannis”, „Cum a ajuns Macovei o trădătoare de ţară”.

Să credem că stânga capitalizează de una singură prostia ar fi o eroare pentru inteligenţă. Şi dreapta o concurează în multe privinţe, utilizând practici similare. Dar diferenţele rămân, totuşi, gigantice. Drama este că starea de inepţie a unei categorii importante a electoratului îşi creează condiţiile de autoîntreţinere şi reproducere, ajutată de metodele unui om fără scrupule, Victor Ponta, şi a unui grup de cleptomani din PSD. Ei se folosesc în mod cinic de ignoranţa şi situaţia critică a unor oameni, fără să le ofere perspective reale de viaţă. Să nu pricepi asemenea chestiuni banale, în ciuda evidenţelor, ţine de limitele cognitive şi de educaţie. Pe scurt, îndeplinirea datoriei de cetăţean la aceste alegeri înseamnă să nu fii prost. E suficient.