Elevaţia ca miză electorală

Mă refer la un text de Vasile Gârneţ (poate fi consultat aici), care ar trebui luat în considerare mai ales acum când, chemaţi ori nu prea, începem a ne da cu părerea despre cine va fi candidatul dreptei de la guvernare, al dreptei din stradă, al stângii, centrului etc. Am citit, fără nicio plăcere, trebuie să spun, o grămadă de articole în ultimul timp pe tema asta şi, dincolo de aplombul, adesea penibil, pe care şi-l iau autorii, febrilitatea aceasta a anticipărilor trebuie că spune ceva în ordinea unor nelinişti mai profunde. Preşedintele nu e o figură emblematică (dovadă cei patru ani de paie ai lui Timofti), dar, la rigoare, poate dizolva Parlamentul şi anunţa anticipatele. O perspectivă mai mult decât angoasantă pentru profitorii din Legislativ: anticipatele ar da peste cap atâtea aranjamente „reciproc avantajoase”, ar inhiba procese, acum în plină ebuliţie, ar sparge bunătate de jocuri. Efectul ăsta de pisică scuturată pe dinaintea şoarecelui îl sconta săptămâna trecută Usatîi (preşedintele Partidului Nostru şi, prin cumul, deşi numai când vreai muşchii lui, primar de Bălţi, unde e o extrem de rara avis), când îşi anunţa candidatul la funcţia de preşedinte (un ziarist, încă unul, aş adăuga, gândindu-mă la faptul că presa ni i-a dat, în varii timpuri, pe Lucinschi, Roşca, Diacov, gazetari şi ei, cel din urmă – preşedinte de onoare al PD, la ora actulă – fiind în tinereţile sale corespondent al cotidianului Komsomolskaia pravda şi, timp de patru ani, începând din 1989, şeful Biroului TASS la Bucureşti, funcţie pe care KGB n-o încredinţa decât băieţilor cu ochi albaştri). Ce spunea literalmente Usatîi: că Dmitri Ciubaşenko, acum director la „Panorama” (i-am apreciat odată, aici, tranşanţa opiniilor şi precizia unor diagnostice), cum ajunge preşedinte, dizolvă parlamentul şi declanşează anticipatele. Platformiştii, cu Năstase în frunte, promit cam acelaşi lucru. Nu intru în mizele anticipatelor, acelaşi în fond, „asanarea clasei politice”, cum ne bate la cap sloganul, nefiind decât o recurentă figură de stil.

Doi bătându-se (or la noi bătaia e aproape generală), al treilea câştigă, zice cutuma. Nu mă gândesc neapărat la Plahotniuc şi interfaţa lui, cine o fi (zilele asta s-a dat o ştire că ar putea fi Lupu, gigantul de care atârnă o lungă trenă de compromisuri şi care poate pune de pe acum pe butuci utopiile prezidenţiale ale PD-ului). Nu cred că se pot face pronosticuri în condiţiile în care bovaricii prisosesc de la o zi la alta şi, mai ales, în condiţiile în care din electorat n-au mai rămas decât zdrenţe apatice: stocul ăsta de variabile face premoniţia imposibilă, dacă luăm exerciţiul cât de cât în serios. şi-ar putea spune însă cuvântul sastisirea profundă (o prezum!) de eternele figuri tocite ale politichiei de pe Bâc: Ghimpu, Lupu, Voronin, Dodon. Chiar Maia Sandu şi Andrei Năstase nu mai sunt ce fură mai acum câteva luni: mediatizarea i-a uzat, indiferent cine a tras de sfori.

În sensul ăsta, fostul ambasador al Republicii Moldova la Viena, Andrei Popov, este, într-adevăr, cum scrie Vasile Gârneţ, un „personaj interesant, valoros şi enigmatic în acelaşi timp”, reuşind – tot de la directorul „Contrafort”-ului cetire – „să-şi păstreze un aer de onorabilitate, în pofida furtunilor politice din ultimul timp”. L-am văzut însumi, nu-mi mai amintesc dacă tot în emisiunea pe care o comentează Vasile Gârneţ: tipul vorbea foarte îngrijit (ceea ce, având în vedere trendul, e aproape o sfidare) şi era îmbrăcat cu foarte mult bun gust. Nu înghit (iertaţi-mă pentru paranteza asta) costumele de tip clasic, cu sacou, dar trebuie să consimt: sunt mai mereu un test de inteligenţă. Pe imbecilul costumat astfel îl vezi deîndată. Ca şi pe rafinat. Sigur, nu e un amănunt relevant electoral, dar orişicât: bădărănia a mers în toţi anii ăştia de lălăială la pachet cu lipsa de scrupule, ne-am convins. Bădărănia pe care n-au putut-o drapa nici straiele de mii de dolari. Ei, bine, şi dacă, printr-o insidioasă lege a disjuncţiei, elevaţia ne vine la braţ cu probitatea? Aviz analiştilor din toate soldele…

Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova