Lebedele negre ale domnului Ponta

luni, 09 septembrie 2013, 01:50
6 MIN
 Lebedele negre ale domnului Ponta

Cele două potenţiale “lebede negre” cu care se confruntă actuala putere în prezent: protestele legate de Roşia Montană şi cele care vizează câinii vagabonzi.

Într-un articol publicat pe Hotnews, Dan Tapalagă vorbeşte despre cele două potenţiale “lebede negre” (trimitere la o celebră carte scrisă de Nicholas Taleb despre acele evenimente neaşteptate şi aparent minore, lebedele negre, care pot avea consecinţe majore, uneori catastrofale) cu care se confruntă actuala putere în prezent: protestele legate de Roşia Montană şi cele care vizează câinii vagabonzi. Ambele subiecte au un imens potenţial emoţional, motiv pentru care pot fi doar cu greu contracarate prin obişnuitele strategii de relaţii publice. E adevărat că în fond protestele tind să aibă o bătaie mai largă exprimând o insatisfacţie extinsă şi profundă faţă de întregul establishment politic autohton dar, inevitabil, cele mai afectate sunt forţele politice aflate la putere. Deja ambiţiile prezidenţiabile ale lui Sorin Oprescu, un potenţial candidat “independent” agreat de PSD, sunt serios compromise pentru că problema maidanezilor a scos la lumină şi multe alte chestiuni legate de afacerile dubioase, finanţate din bugetul Bucureştiului, pilotate de fiul primarului general. Nu sunt primele dezvăluiri publice legate de acest subiect însă acum problema câinilor vagabonzi le-a amplificat atât de mult încât, din nou, nu mai pot fi cosmetizate prin campanii de imagine sau prin blocaje pe mass-media.

Există însă şi alte victime colaterale. Între acestea, credibilitatea celor două principale tunuri mediatice ale actualei puteri: Antena 3 şi România TV (ultima aparţine lui Sebastian Ghiţă, deputat PSD şi bun prieten cu primul ministru). Ambele au ignorat cu totul protestele. Nu numai că nu au transmis nimic în direct ci au ignorat protestele chiar şi în buletinele de ştiri. Or, în condiţiile în care cu un an şi jumătate în urmă alocai zeci de ore transmisiunilor în direct şi dezbaterilor inchizitoriale din studiou protestelor din Piaţa Universităţii împotriva regimului Băsescu-Boc a ignora acum cu desăvârşire demonstraţii evident mai ample decât cele de atunci afectează major sensibilitatea celor două canale de ştiri.

Acest comportament, care ilustrează nefericit de convingător prostituţia generalizată din mass-media românească, e şi o evidentă probă de ineptitudine. Cu milioanele de oameni conectaţi la Internet, integraţi în reţele sociale, nu poţi bloca acest gen de informaţii. Poţi doar să te decredibilizezi. Efectul previzibil? Capacitatea de manipulare a celor două canale de ştiri în folosul actualei puteri va fi serios afectată, ceea ce va conta în jocul politic în viitor. În plus, Antenele lui Dan Voiculescu vor deveni şi mai puţin convingătoare atunci când vor face apel la argumente morale şi profesionale, la valori fundamentale precum accesul la informaţii şi libertatea de expresie, în demersul de asimilare a acuzaţiei de şantaj făcute de DNA la adresa trustului Voiculescu cu un atac politic orchestrat de Traian Băsescu.

Până acum o combinaţie de factori (obişnuita inerţie electorală, prezenţa până la saturaţie a premierului pe micul ecran, fragmentarea opoziţiei) l-a menţinut pe Victor Ponta la cote bune de încredere. Însă confortul otrăvit al unei majorităţi zdrobitoare (vorbim de 70 de procente dar prin non-combatul UDMR şi dizolvarea de facto a grupului PPDD şi atragerea multor “independenţi” în siajul PSD majoritatea parlamentară teoretică de care se bucură USL depăşeşte de fapt lejer 80 de procente) care i-a făcut pe liderii puterii să devină aroganţi, excesivi de siguri pe ei (aşa se explică toate acele numiri bulversante în înalte demnităţi publice, inclusiv în funcţii de ministru), şi contradicţiile tot mai greu de gestionat dintre promisiunile pre-electorale făcute în devălmăşie de actualii guvernanţi şi realitatea de pe teren tind să schimbe peisajul electoral în lunile următoare. Mai există alte două elemente de prost augur pentru USL. Pe de o parte devin tot mai greu de gestionat presiunile clientelare ale sprijinitorilor. Când ai de mulţumit un număr atât de mare de primari, consilieri, preşedinţi de consilii judeţene, cu puzderia de grupuri de afaceri apropiate, şi resurse atât de reduse frustrările sunt inevitabile. E greu să găseşti şi suficiente poziţii în administraţie care să răspundă solicitărilor venite pe linie de partid. Mai adăugaţi la asta nemulţumirile aceleiaşi clientele legate de ANI şi DNA, deloc uşor de rezolvat datorită condiţionărilor de la Bruxelles.

Pe de altă parte, USL s-a trezit cu un adeversar redutabil pe care, deşi făcea trimitere la el tot timpul în calitate de ţap ispăşitor universal, îl credea în bună măsură anihilat: Traian Băsescu. Când cota de încredere a preşedintelui era extrem de scăzută capacitatea sa de a influenţa opinia publică era şi ea scăzută. Acum însă tabloul s-a schimbat. Traian Băsescu este singurul politician român important care a crescut semnificativ în sondaje ca nivel de încredere publică. În aceste condiţii, un om politic cu experienţa şi intuiţia sa devine pe zi ce trece în tot mai mare măsură o problemă pentru un USL afectat de amploarea promisiunilor electorale neonorate, de o listă impresionantă de cazuri de corupţie dar şi de o mulţime de numiri neinspirate în funcţii publice sau în consilii de administraţie, cu ecouri negative în presă.

PSD, în mod special, mizează probabil pe extinsele sale reţele electorale, pe oamenii săi din administraţie la toate nivelurile, pe impresionantele resurse financiare şi logistice la care are acces în teritoriu pentru a tranşa în favoarea sa confruntările electorale de anul viitor în ciuda eroziunii sprijinului de care se bucură. Dar tocmai aici intervin “lebedele negre” care pot da peste cap astfel de calcule. În astfel de cazuri, căderile sunt bruşte şi spectaculoase, aşa cum se întâmplă şi în crahurile financiare. Există unele semne în acest sens. În discuţii particulare chiar şi sprijinitori uselişti fervenţi sunt tot mai jenaţi de gafele lui Victor Ponta şi găsesc tot mai greu argumente să le justifice. Cel mai mare pericol potenţial îl reprezintă masa extinsă, până acum inertă, de alegători care ar putea fi reconectată la procesul electoral. PSD şi, într-o oarecare măsură PNL, pot doar spera ca actuala opoziţie politică să nu fie nici ea capabilă să capitalizeze aceste nemulţumiri extinse dar difuze şi necoagulate. Cu toate acestea, chiar dacă, deocamdată cel puţin, e îndoielnic că opoziţia ar putea beneficia semnificativ în plan electoral în urma acestor tendinţe e destul de limpede că USL va fi sigur afectată.

Dincolo însă de astfel de analize, deficitul major de leadership de la nivelul guvernului e pe zi ce trece tot mai evident şi tot mai îngrijorător chiar şi pentru simpatizanţii puterii. Un prim ministru poate lua decizii mai bune sau mai rele. Cele greşite pot fi până la urmă, măcar în parte, corectate pe parcurs. Însă incapacitatea unui lider de a lua decizii e paralizantă şi mult mai nocivă, fie că e vorba de o corporaţie fie e că e vorba despre o ţară. În fapt, Victor Ponta nu guvernează cu adevărat. Nu a făcut-o niciodată de când a devenit prim ministru. Iar desele sale apariţii televizate care i-au folosit probabil până acum încep să devină contraproductive pentru că scot în evidenţă şi poziţiile sale contradictorii pe subiecte sensibile. Iar unele, cum este Roşia Montană de pildă, devin o adevărată dinamită politică. Prins între obsesia de a se plia pe curentele de opinie din electorat şi constrângerile impuse de şantajul clientelei politice, de Bruxelles şi de resursele financiare reduse el preferă să amâne, să promită, să deturneze discuţia pe alte teme. Cu alte cuvinte, scuzaţi termenul neacademic, să aburească pe toată lumea. Numai că, la fel ca în binecunoscuta poveste cu hainele noi ale împăratului, la un moment dat confruntarea cu realitatea devine imposibil de evitat.

Comentarii