Caută 
1 MIN
Expoziţia de la „Dana” are vigoarea unui solilocviu vizual, unei convorbiri interiorizate, transpuse în imagini, menite a evoca acele frumuseţi incontestabile, pe lângă care trecem deseori indiferenţi.
Cum luna lui martie nu s-a arătat defel primăvăratică în aspectul său exterior, căutătorii de confort alternativ au putut opta pentru soluţiile compensatorii propuse de unele din instituţiile artistice ale urbei. Galeria „Dana”, bunăoară, şi-a primenit de curând registrele vizuale, „încălzind” privirile vizitatorilor cu secvenţe ale unui ingenios Itinerar sacru, asumat de Liliana Gonceariuc.
Absolventă a Universităţii de Arte din Bucureşti, la profilul „monumental”, artista ieşeană realizează cu acest prilej o primă expoziţie personală de anvergură. Multe din lucrările expuse – peste 50, în total – sunt urmarea unei documentări sur place, în Ţinuturile Hunedoarei şi Haţegului, locuri binecuvântate şi de natură, dar şi de făpturile omeneşti. Miza lor este îndoită – estetică şi documentară; prima ţinteşte evocarea frumuseţilor întâlnite cu ocazia periplului transilvan, în timp ce secunda „arhivează” o parte consistentă a impresiilor acumulate.
Cum anume s-ar putea cuantifica meritele efortului întreprins? Înainte de toate, aş spune că „itinerariile” Lilianei Gonceariuc poartă o evidentă amprentă subiectivă. Alegerile tematice sunt dictate de locurile, împrejurările şi de reliefurile parcurse. Pe fundalul pitoreştilor curburi montane ale Masivului Retezat – aspre şi semeţe, deopotrivă -, se profilează distinct „urme” ale Antichităţii daco-romane (ruinele de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, de pildă), lângă care s-au construit ulterior câteva din bisericile paleocreştine autohtone (Densuş, Strei, Baru), înălţate şi asamblate, prin aport succesiv, pe întrega durată a Evului de Mijloc românesc.
Artista nu pictează neapărat clădiri sau decoruri secvenţiale ale acestora, ci „stări de spirit”, emoţii trezite la întâlnirea dintre lumi (antică/medievală) şi culturi (păgână/creştină). Există în tablourile Lilianei Gonceariuc un contrast între răceala pietrei şi maniera în care aceasta este „îmblânzită” şi estetizată. Decorurile sunt „înviorate” de amprente cromatice vădit personalizate. Sensibilitatea tipic feminină şi lirismul disciplinat o conduc spre soluţii picturale inedite, menite a „monumentaliza” detaliul. Punctele de fugă favorite vizează amănuntul semnificant: ziduri de piatră, bolţi frânte, uşi ferecate, porţi trainice din lemn, arcade gotice robuste, redutele fortificate.
Suprafaţa edificiilor vechi trădează legătura cu istoriile apuse şi uitate. „Materializarea” timpului şi surprinderea „uzurii” acestuia se realizează prin sedimentare şi adiţie de elemente, prin suprapunerea ori juxtapunerea de „platouri” distincte. Poate de aceea, clădirile sale par a se înconjura de o „aură” strălucitoare, aidoma unor vedete aflate sub lumina reflectoarelor. Efectele de lumină alternează cu elementele de mister. Recursul la simbolurile creştine primitive sugerează legătura tainică dintre Cer şi Pământ, dintre Dumnezeu şi oameni. Unele din lucrări surprind nu atât sacrul suprins în forme artistice sau arhitecturale sofisticate, cât versiuni ale „paradisului” personal, redus la micile bucurii cotidiene, de felul „cosmetizării” propriei grădini sau îngrijirii unui vas cu flori.
Liliana Gonceariuc se dovedeşte a fi un artist al structurilor delicate, al culorilor calde şi vii. Discretă şi introvertită, artista pare a întreţine un fertil dialog cu sine, căutând să-şi lămurească la fiecare popas atât uimirile, cât şi perplexităţile încercate. Tocmai de aceea, expoziţia de la „Dana” are vigoarea unui solilocviu vizual, unei convorbiri interiorizate, transpuse în imagini, menite a evoca acele frumuseţi incontestabile, pe lângă care trecem deseori indiferenţi…
Petru Bejan este profesor universitar doctor la Facultatea de Filosofie si Ştiinţe Social-Politice din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza”
Publicitate și alte recomandări video
