Originea sifilisului rămâne un mister

Sifilisul este o boală infecţioasă care-i afectează pe oameni de secole şi mulţi cercetători au încercat, fără succes, să identifice de unde provine bacteria care provoacă această maladie răspândită pe întregul glob, conform LiveScience.com.

În pofida faptului că numeroşi oameni de ştiinţă au studiat această boală, fie sub aspect medical, istoric, politic, paleopatologic sau din punctul de vedere al chimiei moleculare, originile sifilisului rămân o enigmă, conform unei echipe de cercetători care a revăzut recent literatura de specialitate cu privire la această maladie.

Principala ipoteză cu privire la originea sifilisului ne trimite la călătoriile lui Cristofor Columb în Lumea Nouă. Conform teoriei "Columbiene", marinarii lui Columb au adus această boală din America în Europa când au revenit acasă în 1493. La puţin timp după aceasta, în 1495, s-a produs prima epidemie cunoscută de sifilis – când Franţa a atacat oraşul italian Napoli.

Criticii acestei teorii susţin însă că sifilisul ar fi existat în Europa înainte de descoperirea Lumii Noi, dar boala ar fi fost asimilată altor afecţiuni, aşa cum este lepra, până în 1495.

Sifilisul, o boală cu transmitere sexuală care poate afecta inima, creierul, ochii şi oasele, provocând moartea în cazul în care rămâne netratată, a fost pentru prima dată consemnată într-un document istoric în 1496, în scrierile lui Joseph Grünpeck. Medicul şi poetul italian Girolamo Fracastoro a fost primul care a folosit termenul "sifilis" într-un poem de-al său în limba latină din 1530.

Fracastoro susţinea că "această boală vulgară a apărut în vestul mărilor Atlantice, de-a lungul nefericitelor coaste (ale Lumii Noi) ce abia au fost găsite", conform cercetătorilor Ismael Maatouk şi Roy Moutran care au publicat un articol pe acest subiect în ultimul număr al revistei Journal of Sexual Medicine.

Însă, înainte de a se numi sifilis această boală a avut multiple denumiri regionale. De fapt, fiecare populaţie din diferite regiuni avea mai multe denumiri pentru această boală, de multe ori considerându-i răspunzători pe duşmanii din epocă de răspândirea ei. Astfel, italienii denumea sifilisul drept "boala franţuzească", japonezii îi spuneau "boala portugheză", turcii îi spuneau "răul franţuzesc sau creştin", iar perşii îi spuneau "răul turcesc".

De asemenea sifilisul a avut şi peste 50 de denumiri relaţionate sfinţilor despre care se credea că au puterea de a vindeca această boală, printre care Sf. Job, Sf. Roch şi Sf. Reine.

Ceea ce cunoaştem în prezent despre etimologia cuvântului sifilis ne trimite înapoi la povestea scrisă de Fracastoro în 1530 despre un păstor grec cu numele Syphilus, care a condus o revoltă împotriva zeului Soare şi apoi a ajuns să sufere de această boală. Majoritatea autorilor din perioada Renaşterii au folosit termenul "sifilis" după menţionarea mitului lui Syphilus de către Fracastoro.

Deşi principalele ipoteze cu privire la originea sifilisului se concentrează asupra Americii sau a Europei, există şi alte posibile origini ce nu pot fi excluse.

Conform unei teorii, bacteria Treponema pallidum, care provoacă sifilisul, ar fi existat încă din Antichitate şi ar fi îmbolnăvit numeroşi oameni, însă varietatea mare a simptomelor i-a împiedicat pe medici să o recunoască drept una şi aceeaşi boală. Bacteria care provoacă sifilisul a fost descoperită abia în 1905.

Această boală are 4 stadii, fiecare dintre ele fiind caracterizat de simptome diferite, de la iritaţii şi erupţii pe piele, până la cecitate, paralizie şi demenţă. Simptomele stadiului terminal al bolii pot apărea şi la 30 de ani după ce simptomele primului stadiu au dispărut la un pacient netratat.

Paleopatologii joacă un rol crucial în căutarea originii acestei maladii. Sifilisul şi afecţiunile corelate lasă urme distinctive pe oase ce sunt recunoscute de paleopatologi. Astfel, o serie de dovezi provenind din situri arheologice americane precolumbiene indică un nivel ridicat de răspândire al acestei boli în rândul tinerilor. De asemenea, este posibil ca această bacterie să fi cunoscut o serie de mutaţii odată ce a ajuns în Europa, pe populaţii diferite şi în condiţii de climă specifice.

În prezent sifilisul este o maladie care se vindecă uşor în primele stadii, cu ajutorul antibioticelor. Ea rămâne însă o problemă globală, în fiecare an fiind diagnosticate aproximativ 12 milioane de noi cazuri, în special din cauza practicării sexului neprotejat cu parteneri întâmplători. (Agerpres)