Politichia, la răscruce?

Încâlcitul ghem de fire ale corupţiei, lăcomiei şi iresponsabilităţii, care au dus la nenorocirea de la „Colectiv”, cu atâţia morţi şi răniţi, cu preţul ei de vieţi luate sau schilodite, n-a fost un ”accident”, ci simptomul dureros şi edificator al unei maladii mult mai adânci. Şi care nu ameninţă numai cluburi, baruri şi stadioane. Pentru că sfertul de veac şi mai bine trecut de la căderea lui Ceauşescu (nu şi a nomenclaturii şi a câinilor de pază, prosperi în afaceri, influenţi în politică, în media, în „justiţie”, direct sau prin odrasle şi intermediari manipulabili) a agravat continuu „tabloul” de jaf neruşinat, organizat cot la cot de „aleşi”, pe toate palierele demoprostirii date drept „democraţie”, de băieţii dăştepţi ai partidelor, toate – fără excepţie, şi ceilalţi băieţi, numai puţin isteţi, din afacerile cu… Statul, nu, cu cine altcineva?! „Statul”, aşa de uşor de dus de nas, de făcut să plătească prosteşte, cu ajutorul „aleşilor” atât de dornici să ne construiască autostrăzi (invizibile), să ne facă viaţa „mai bună”…

Şi le-a mers, le merge încă, mai intră ei pe la „mititica”, dar la cât cheag au prins, transmisibil şi strănepoţilor lor, câţiva ani de puşcărie (şi aceea diminuabili, pentru „purtare bună”, din milă pentru „bolnăviori” şi preţuire pentru… „autori”) merită ”sacrificiul”, de vreme ce averile rămân aproape mai atinse. Morala? „Confuzia” voită, unsă acolo unde trebuie, între respectul proprietăţii oneste şi „indulgenţa” faţă de hoţie, de jaf. Şi „litera” democraţiei – folosită pentru a-i perverti spiritul şi esenţa.

„Strada”, e limpede, s-a lămurit definitiv că ni se întinde, periodic, la alegeri, aceeaşi capcană, ieşită din unul şi acelaşi „scenariu”, al democraţiei mimate (şi apoi batjocorită fără scrupul, fără vreo tresărire), cu mereu aceiaşi „actori” de prim-plan, pe la vârfurile partidelor, doar cu foarte puţine excepţii, în rest „demni” de a forma un şi mai mare partid, al „victimelor” DNA, reunind, sub o singură firmă, „crema” zisei noastre „clase politice” (care tocmai clasă nu are), sub singura lor „doctrină” veritabilă: „noi şi ai noştri”, da, şi „sacii în căruţă!”. Cum să nu se ajungă la o trezire a mulţimii pe concluzia amară „partidele – aceeaşi mizerie”?! Cine (dar nu numai nume, ci şi instituţii) a tolerat şi de fapt a susţinut „competiţia” spolierii României? Din ce au ieşit uriaşe averi peste noapte? Nota de plată am achitat-o, o achităm noi, „prostimea” contribuabilă, în timp ce „tunarii” sunt trataţi cu mănuşi. Parlamentari care vor pensii ultranesimţite pentru că s-au eternizat acolo? Numărul lor de mandate îi condamnă cu atât mai mult cu cât şi-au votat (şi nu renunţă s-o facă) privilegii, avantaje, nejustificate onoruri.

Ce va urma? Pusă la colţ de revolta şi scârba „străzii”, dincolo de culorile fluturate, chipurile diferenţiatoare, „clasa politică” n-a făcut nici măcar un pas (întreg) înapoi, ci doar o jumătate, şi numai temporar. Vor „să-şi ia… ţara înapoi”? Ne spun că votul, democraţia i-au trimis în fruntea României? Şi ce au făcut pentru noi, alegătorii, odată ajunşi la cârmă? Pentru ei înşişi ştim, se vede, ce au făcut. Tocmai de acolo li se trage, dintr-acolo vine greaţa de aceleaşi mutre, aceleaşi „arii” şi „texte”, de aceleaşi veşnice târguieli politicianiste pentru majorităţi parlamentare, mai cinic sau mai ipocrit răsplătite, ne-am săturat toţi. Cum, prin ce miracol, să speri la o adevărată schimbare, reformă profundă, întinerire nu doar ca vârstă, ci mai ales ca spirit şi ethos de program politic şi practici de punere în operă, când partidele împing în faţă mereu aceiaşi „actori”? Pe cine convinge condamnatul Dragnea, ales prin vot de masă la şefia PSD, candidat de unul singur? Dar Alina Gorghiu, narcisista a cărei gură emite în gol? Şi nu va reveni în prim plan împăiatul cu grad de general (pentru ce isprăvi „strategice”?) Gabi Oprea, cu sforţările mimicii sale de simulare a inteligenţei, „doctor” plagiator, proteguitor al listei lui de doctoraşi, tot aşa de originali, de la Interne?

Vom avea în faţă un an de şah, la vedere sau subteran, între guvern şi parlamentul stabil în vechile lui obiceiuri. Ponta şi PSD-ul vor poza în „binefăcători” ai noştri, ai tuturor (bugetari sau nu), nelăsaţi de „zurba” să-şi ducă până la capăt luminoasele lor promisiuni şi îndrumări către o ideală Pays de Cocagne,toată numai râuri de lapte şi miere. Cioloş şi guvernul de tehnocraţi, ca şi Iohannis se vor confrunta cu pretenţiile şi condiţionările impuse direct în Cabinet, precum şi din afara lui, prin parlament şi negocieri cu partidele. Testele cruciale vor fi bugetul viitor, soliditatea lui şi ponderea investiţiilor, ca şi necesarul „vaccin” anti-corupţie. Dar la primul semn de înclinare, „negociată”, spre cacialmale, reacţia „străzii” va trebui să fie pe recepţie, promptă şi fermă, împotriva simulacrelor de schimbare. Din nou „lupii – paznici la oi”?! Ţara întreagă e un imens „club”, mai „Colectiv” decât oricând: nu de „artificii” avem nevoie, ci de semne credibile de însănătoşire a ceea ce ni se întâmplă. Poate şi de un soi de naţional „ISU”…

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Al.  I. Cuza” Iaşi, critic şi istoric literar

Publicitate și alte recomandări video