Primarul şi oraşul (IlI)

Dar cum se fac toate astea şi cum arată modelul unui primar pe care ni-l dorim la Iaşi? El nu trebuie să fie un lider care să „vină” cu proiecte inventate în laboratoarele de partid ca nişte soluţii miraculoase pe care să le pună în opoziţie cu alţi candidaţi. O viziune asupra oraşului trebuie să vină inspirat de locurile, de poveştile pe care le oferă Iaşul. Din fericire principiile contemporane, sustenabile, şi ştiinţa după care se rezolvă problemele unui oraş sunt cunoscute şi demult aplicate. Asta după ce experienţa greşelilor făcute a dus la o înţelegere mai clară a nevoilor reale ale unui oraş. Peste tot aceste greşeli sunt corectate deja de mult timp, şi dau rezultate, de cele mai multe ori miraculoase.

La noi se repetă greşelile pe care alţii le-au făcut, dar din care, cei care le cunoaştem, am învăţat. Se cheltuie imens la corectarea unor proiecte uriaşe care, altădată, păreau soluţiile ideale pentru dezvoltare. Infrastructură, industrie, locuire – ce părea că e ceea ce trebuie făcut, astăzi vedem, că nu mai este valabil. Asta şi datorită unor evoluţii mult mai rapide a socieţăţii umane. Alte greşeli sunt şi neintervenţia la timp asupra unor dezvoltări haotice, nereglementarea sustenabilă, şi nepunerea pe prim plan a oamenilor şi a mediului.

Urbanizarea excesivă a centrului, lărgirea străzilor pentru a face faţă traficului, proiecte făcute fără o estimare reală a evoluţiei viitoare sau bazate pe strategii de dezvoltare etc. Astea sunt nişte problemele cu care se confruntă, sau s-au confruntat oraşele. Noi de ce trebuie să repetem acelaşi greşeli?

Iată un exemplu, două. Oraşe pe care le admirăm cum ar fi Barcelona, Paris, sau Roma încearcă să-şi păstreze locuri din care să se privească. Avem la Iaşi cornişa centrului, de unde putem privi spre dealurile înconjuratoare sau spre cartierele Iaşului. Barcelona nu are aşa ceva în centru. Nici Parisul. Dar acolo orice deal de pe care se poate vedea oraşul a fost transformat într-un pac, sau e o piaţă, nişte scări, orice care să ofere perspective, să reducă senzaţia de claustrofobie, să fie lumină, soare, de fapt o stare de bine.

Piaţa Palatului – care în noul PUG o dorim pietonală – ne oferă posibilitatea să privim la ce se întâmplă în jurul Iaşului. Vedem Galata, Cetăţuia, nu doar nişte dealuiri, dar nişte locuri încărcate de istorie, de repere. La fel din cartiere şi de pe aceste dealuri vedem Palatul, Trei Ierarhii. Acelaşi lucru se întâmplă şi în zona Elena Doamna – Hotel Europa.

Noi ce facem? De fapt ce încearcă unii să facă? De dragul unei „dezvoltării şi a atragerii investorilor” se vrea construirea masivă de jur împrejurul centrului, fapt care va bloca aceste perspective, asta ca aspect de urbanism, dar va bloca şi soarele, şi va aduce şi mai mult trafic. Mai ales că arhitectura propusă de aşa-zişii investitori este săracă şi se adresează majoritar locuirii.

Reglementarea unei alte zone, cum ar fi fosta Zonă industrială, ar putea pune pe investitorii adevăraţi în situaţia de a obţine autorizaţii şi de a construi mai repede, mai frumos, mai înalt, şi mai folositor oraşului decât aglomerarea inutilă a centrului.

Scoaterea maşinilor din centru este alt exemplu, şi toate oraşele care se respectă încearcă să o rezolve. De fapt întoarcerea oraşului către oameni, către istorie, cultură, natură sunt elementele care primează în propunerea de către edili a noilor proiecte pentru oraşele lor.

Proiectele oraşului se fac după consultări masive ale celor care beneficiază de ele, dar consultări pe proiectele concrete propuse de Primărie, pe soluţii găsite (doar) de specialişti, arhitecţi, naturalişti, sociologi, istorici etc. Cetăţenii sunt informaţi, întrebaţi, li se explică ideile, totul e transparent, şi se stă până se găsesc soluţiile care întrunesc cele mai multe adeziuni.      

Consultările care se fac astăzi (în campanie electorală) denotă lipsa de idei noi, de soluţii, micimea gândirii. (Acelaşi lucru e să vii să zici că schimbi totul, dar discuţiile sunt aceleaşi.) Vreţi transport în comun modern? Da! Vreţi curăţenie? Da! Vreţi filarmonică, stadion, sală de sport, bazin de înot? Da!

NU! Un primar sau un candidat bun, onest, vizionar, nu face aşa. Nu trebuie să spună doar ce vor oamenii să audă, sau ce cred că vor să audă. Trebuie să ştie şi să înţeleagă cum se fac lucrurile în afară din punct de vedere al leadership-ului. Să-şi ia pe lângă el consultaţi care să-i ofere modelele cele mai bune pe specificul Iaşului şi să-i asculte. De obicei aceşti specialişti se ocupă şi cu informarea şi consultarea cetăţenilor şi oferă explicarea proiectelor propuse. Dar mai întâi se identifică între specilişti idei, soluţii, şi căile de urmat pentru finanţarea şi realizarea lor. La fel, şi aceştia se consultă între ei şi nu se ridică până nu găsesc rezolvarea tuturor problemelor.

Vrem şi noi să facem aşa? Vrem şi noi să începem odată să facem aşa?  

Andrei R. Ciuhodaru este arhitect

Publicitate și alte recomandări video