Caută 
4 MIN
Ştim că: 1. iarna nu-i ca vara şi 2. 90 la sută dintre români consideră acum că situaţia economică este proastă. Întrebare: până la sfârşitul anului va fi mai bine sau mult mai rău?
Rezultatele ultimului sondaj efectuat la nivelul UE de departamentul specializat al Comisiei Europene, Eurostat, arată că cele 70 de procente de care s-a bucurat USL anul trecut la alegeri s-au evaporat în doar şapte luni. A mai rămas doar ceva mai mult de o treime. Interesant este totuşi că un procent similar – 72 la sută, în medie – dintre europeni acordă încredere guvernelor ţărilor lor, în vreme ce câştigătorii alegerilor parlamentare din România mai au susţinerea a doar 26 la sută din populaţie. Cât despre social-democraţii liberali de la guvernare, aceştia tac mâlc şi speră ca lumea să nu-şi amintească de tonul profund patriotic pe care cereau demisia şefului statului, în timpul păguboasei aventuri cu suspendarea de anul trecut, pe motiv că ar fi pierdut susţinerea majorităţii populaţiei. Este principiul dublei măsuri, regula de funcţionare nr 1 a politicii în România.
Prăbuşirea audienţei USL la foarte scurt timp după alegeri, laolaltă cu scăderea accentuată a ton(us)ului şi popularităţii televiziunilor care încă susţin alianţa aflată încă la putere, se datorează marasmului economic pe care 90 la sută dintre români îl văd şi îl resimt (conform rezultatelor aceluiaşi sondaj), dar pe care cei din PSD şi PNL se fac frate cu cine nu trebuie ca să-l deghizeze în roz. Pentru dânşii e o atitudine cât se poate de normală, cât timp averile le cresc continuu, chiar şi atunci când pe unii dintre ei îi paşte puşcăria – vezi seria nesfârşită Becali, Fenechiu, Voiculescu etc. etc. „Depinde la ce televiziune te uiţi", susţine cinic premierul, confirmând pasa proastă în care se află emisiunile politice.
Deşi procuror şi apoi avocat de profesie, Ponta nu a fost în stare să găsească un argument solid pe care să îl opună rezultatelor sondajului Eurostat. El a comparat audienţa propriului guvern din preajma alegerilor cu cea din ultimele zile a Cabinetului Boc, constatând că a sa e mai mare. Dacă şi Guvernul Ponta funcţionează după aceeaşi logică, atunci e clar cum ne va fi la iarnă.
Şi mai puţini români şi-au păstrat încrederea în Parlament – dotat de USL cu o aglomeraţie fără precedent, ineficientă şi, în consecinţă, inutilă. 16 la sută reprezintă un procent neliniştitor pentru somnul aleşilor, care au prin urmare 84 la sută şanse să se trezească precum semenii lor bulgari: sechestraţi în prealuxosul lor sediu de populaţia nemulţumită de bătaia lor de joc. S-ar schimba astfel ceva? Foarte probabil: şi-ar vota o nouă creştere a indemnizaţiei parlamentare cu un spor pentru condiţii grele de muncă.
În calitate de preşedinte al celui mai mare partid din actualul Parlament, premierul ar putea face un pic de ordine, dar preferă să aibă pe cine arunca vina. Deja de prea multe ori a invocat că Guvernul şi Parlamentul sunt puteri separate în stat şi că, pruin urmare, nu are nici în clin nici în mânecă cu instituţia legislativă. Dar e deputat şi şef al PSD. De altfel, această fugă de răspundere i-a fost reproşată recent, când a cerut ca CSAT să aprobe controversata privatizare a CFR Marfă, o stratagemă pe care nici măcar mentorul său infractor Adrian Năstase nu a aplicat-o în timpul guvernării sale atunci când a privatizat SIDEX sau, mai ieftin, Petrom. Însă şeful statului nu e de acord ca Apărarea Ţării să se ocupe de o afacere nu tocmai curată şi îi cere primului ministru să-şi asume târgul agreat de fostul ministru liberal al Transporturilor. Prin urmare, coabitarea preşedinte-premier a dat în clocot, iar vara devine încinsă din toate punctele de vedere. Iar dacă în ochii oamenilor totul se vede prost încă de pe acum, atunci la ce să se aştepte până la sfârşitul anului? La o minune? N-ar trebui să ne mire dacă Ponta îi va râde în nas lui Băsescu, anunţând public că a semnat un contract cu Moş Crăciun fără avizul CSAT. Dar măcar să fie pe fonduri europene.
