Reprezentanţii nu-i mai reprezintă pe reprezentaţi

Într-un excepţional interviu acordat revistei Dilema Veche, filosoful Mihai Şora vorbeşte despre importanţa păstrării esenţei umane – care, în zilele noastre, "şi-a pierdut din fermitate" – apelând la o comparaţie pe care nu ezit să o citez:

"Prunul face prune; stejarul produce ghinde; părul, pere: mai moi şi mai zemoase, dacă e de soi (şi-l ajută împrejurările), mai mărunte şi mai uscăţive în vreme de secetă, arătoase nevoie-mare şi lipsite de dulceaţă după multă ploaie; dar întotdeauna pere, pere adevărate, niciodată prune sau ghinde. Mărul nu încearcă să facă zemoase ca para fructele pe care le produce, nici părul nu caută să le facă rumene şi rotunde pe ale sale. Fiecare vieţuieşte după propria-i lege, iar rodul care-i încununează putinţele îl reprezintă fără rest. Nici prunul, nici stejarul, nici părul n-au fost înzestraţi cu putinţa mimării. Nici unul dintre ei nu-şi ştie imita vecinul. Omul, da."

Dacă ne gândim la cei care ne conduc astăzi, atunci "omul, da". Tinerii politicieni ajunşi în posturi-cheie îşi imită predecesorii, preluându-le toate apucăturile înavuţirii. Dacă am face un grafic al corupţiei, am vedea cum curba acesteia se află pe o pantă ascendentă, ajungând astăzi să sufoce economia ţării. Toţi s-au îmbolnăvit de păcatul mai binelui, fără să realizeze că de fapt drumurile lor duc spre "beciul domnesc" oprindu-se mai întâi pe la DNA. De un an şi jumătate, douăzeci şi ceva de parlamentari şi doisprezece miniştri fie au ajuns după gratii, fie urmează să o facă. Însă, cu toate acestea, nimic nu-i sperie, singura lor dorinţă obsesivă fiind înavuţirea, fără a realiza că binele, atunci când îl forţezi, se poate transforma în rău. Domniile lor nu se întreabă cum le va fi viaţa după DNA, după ce îi va scutura justiţia, făcându-i să-şi petreacă o parte din viaţă în puşcării supraaglomerate. Curios este faptul că sumele însuşite de aceşti penali nici măcar nu sunt recuperate, ca să nu mai vorbim de cazurile în care DNA-ul nu găseşte nimic de confiscat.

În România se practică o moralitate aparte, cu legi diferite şi toată lumea trebuie să asculte de mai-marii aleşi, fie ei primari, şefi de consilii judeţene, miniştri, parlamentari sau chiar poliţisti. Totul trebuie să se întâmple după bunul lor plac şi după propriile lor interese.

Societatea civilă a intrat în adormire, sindicatele parcă au dispărut şi ele, în timp ce Guvernul pune impozit pe bacşiş, iar marii evazionişti sunt ocoliţi. Ce fac guvernanţii noştri pentru micii întreprinzători, în afară de faptul că îi impozitează până îi împing în faliment? În Uniunea Europeană, 90% dintre angajaţi vin de la micii întreprinzători. În curând, o să avem un capitalism fără capitalişti. În 1990, aveam salariaţi, politicieni şi securişti, pe care între timp îi găsim prin Parlamentul României, prin Guvern şi chiar prin primării.

Mai nou, aleşii noştri, mulţi dintre ei cu dosare penale, văzând că lupta anticorupţie se află pe un drum fără întoarcere, au o nouă obsesie: ce legi să mai încropească pentru a putea încăleca justiţia şi a scăpa astfel de zornăitul cătuşelor şi de arestările preventive. Normal şi legitim ar fi ca justiţia să încalece politicienii, date fiind faptele lor, iar nu invers. S-a ajuns până acolo încât aleşii au schimbat legile electorale şi chiar Codul de Procedură Penală ca să nu mai poată fi arestaţi. Parlamentarii sunt de fapt adversarii noştri, iar cu ei drumul României duce în zid, iar al românilor – în sărăcie.

Combaterea şi limitarea urgentă a corupţiei reprezintă o răscruce vitală în viaţa noastră, acum când apele sunt foarte tulburi, de parcă ne-am îndrepta spre Ucraina, nu spre UE.

Iaşul nu face nici el excepţie: în câteva săptămâni, a fost realmente decapitat. Nu mai cunosc niciun judeţ din ţară în care şi primarul, şi şeful Consiliului Judeţean, chiar dacă fac parte din partide diferite – sau poate tocmai pentru că sunt din partide diferite, cine ştie – se află amândoi în arest la domiciliu. Braţul lung al DNA-ului a ajuns şi la Iaşi, iar cele descoperite ne-au făcut de râsul lumii. Reprezentantul ieşenilor nu-i mai reprezintă pe reprezentaţi. Spiritul luminat al leadershipului ieşean nu a mai fost în serviciul celorlalţi, ci s-a transformat într-un narcisism agresiv. Înainte ca sus-pomeniţii să ajungă în arest la domiciliu, roiau prin jurul lor tot felul de pupincurişti "pricepuţi" la toate, pentru a obţine tot felul de favoruri ilegale. Honoré de Balzac spunea: "Parvenitul se târăşte de-a buşilea în faţa celor ce-i pot fi de folos şi este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie".

Într-o aşa situaţie, mai poate Iaşul să FIE Capitală Culturală a Europei în 2021? Cu siguranţă, nu. Clujul ne-a luat-o cu mult înainte.

Asta este realitatea românească, unde colaboratorul generalului Pleşiţă, cunoscutul scriitor Nicolae Breban, proaspăt ales preşedintelele de onoare al ICR-ului, desfiinţează tot ce-au realizat predecesorii săi, folosind un limbaj de mahala. Nimic nu mai miră pe nimeni, atâta timp cât Mihai Gâdea, Mircea Badea and company sunt preferaţii telespectatorilor români.

Emil Stratan este curator al Galeriilor de artă Eleusis