Să facem din fiecare zi o sărbătoare!

* După sărbătorile municipale, campania şi-a reintrat în anormal. Am ieşit, recent, în afara oraşului, preţ de vreo doi-trei kilometri: deşi ploua, nici un strop n-a căzut pe maşină, de parcă am fi mers printr-un tunel. Nu, nu era tunel, ci erau bannere deasupra şoselei, cu mecle de candidaţi pe ele, mai ales cu cea a unuia mândru că e român. În principiu, conducătorul auto trebuie să fie atent la drum, cu ochii în faţă şi pe margine, să observe din timp semnele de circulaţie, nu să se holbeze în sus, să vadă ce fâlfâie deasupra carosabilului! Ar fi normal ca, în caz de accident, toate daunele să le plătească echipa de campanie a candidatului de pe bannerul la care privea şoferul când a pierdut controlul.

* Chiar, cum pot nişte bannere şi afişe să schimbe opţiunile alegătorilor? Nouă, de exemplu, un milion de afişe cu Ponta lipite pe toţi pereţii, în jur, nu ne-ar modifica decizia, chiar ne-ar enerva şi mai tare! Ştim pe cineva care, din 1990 încoace, nu vrea nici să mai audă de un anumit politician, după ce şi-a găsit casa pângărită cu afişe ale respectivului. Prin sate mai există, totuşi, amatori de bannere: le iau de pe stâlpi şi cârpesc cu ele acoperişul grajdului, fiind din material trainic; de-aia e şi normal ca Ponta să fie îndrăgit, fiindcă ale lui sunt cele mai multe, să ajungă la toţi, inclusiv pentru acoperit privata.

* Materialele astea costă: cumpăraţi de la prăvălie o şapcă, un tricou, o brichetă, o găleată, o sticlă de ulei, o pungă de făină, un odorizant de maşină, un breloc şi un afiş (nu contează cu ce, un cântăreţ un fotbalist, un pisoi cu ghemul de lână), cele mai ieftine, şi calculaţi la ce sumă aţi ajuns. Înmulţiţi cu sute de mii, să nu spunem mai mult (nu mai punem celelalte cheltuieli de campanie). Cine plăteşte? Exact, noi toţi, indiferent de antipatiile politice!

* Mai eficiente şi mai ieftine sunt mijloacele subversive; deja au fost trimise la mii şi mii de pensionari fluturaşi înveninaţi, cu mesaje aberante, gen "Iohannis vă taie pensiile". Normal ar fi ca partea lezată să riposteze cu un mesaj mai credibil, gen "Ponta e extraterestru, michimausian", ori cu zvonuri la modul "Găleţile de la PSD au mânere slabe şi se rup când scoateţi vinul din beci!". O şi mai bună strategie electorală e cea cu diversele sărbători transformate prin ordonanţă în zile libere. De pildă, să se dea liber de Halloween pentru bugetari, că tot pică vineri şi iese de o minivacanţă. Şi după două zile, pe 2 noiembrie, când la secţiile de votare se vor prezenta răposaţi cu pantofi de carton, ţărână în păr şi aşchii de sicriu pe costum, se va zice despre ei că sunt alegători care tocmai au sărbătorit din plin şi au venit să voteze direct de la petrecere, de la balul mascat, nici n-au mai trecut pe-acasă, să se schimbe.

* S-a ratat, de exemplu, ziua de duminică, 19 octombrie: se putea da liber la toţi bugetarii, fiindcă a fost Sfântul Felix (căutaţi în calendar, dacă nu credeţi); a fost ratată şi ziua de azi, când îl sărbătorim pe Sfântul Oprea (onomastica lui Gabriel). Pe 1 noiembrie se poate da liber la bugetarii din sistemul sanitar (la cei care nu iau şpăgi), fiind (tot după calendar) sărbătoarea Sfinţilor doctori fără de arginţi. Tot atunci e şi Pomenirea morţilor (Moşii de toamnă); morţii vor putea fi pomeniţi cu voce tare, citind listele de alegători. Nu mai spunem că pe 11, înainte de al doilea tur, va fi chiar sărbătoarea Sfântului Victor, iar pe 16 noiembrie, în ziua alegerilor, credincioşii vor avea dezlegare la uleiul şi vinul primite în campanie…