Sadie Jones, Florina Ilis şi Nichita Danilov şi-au dat întâlnire la Casa FILIT

Casa FILIT a găzduit joi, 24 octombrie, o întâlnire între trei mari scriitori: Sadie Jones, Florina Ilis şi Nichita Danilov, moderată de conf. univ. dr. Emanuela Ilie. Evenimentul a debutat cu o scurtă prezentare a celor trei invitaţi, pentru ca apoi autorii să citească un fragment din operele lor.

Sadie Jones a început cu prologul romanului său de succes, Proscrisul, Florina Ilis a „descusut” viaţa lui Eminescu din romanul Vieţi paralele, iar Nichita Danilov a citit din Maşa şi Extraterestrul.

Sesiunea de întrebări a debutat cu o curiozitate din partea moderatoarei evenimentului, conf. univ. dr. Emanuela Ilie: „De ce aţi optat pentru aceste subiecte dificile în construirea romanelor dumneavoastră?”. „Începutul unui roman este mereu misterios”, a afirmat Sadie Jones. Florina Ilis, în schimb, a vorbit despre ideea de la care a pornit în construcţia romanului Vieţi paralele. Concidenţa dintre amicul FI al lui Eminescu şi iniţialele numelui său a impresionat-o profund: „Subiectul m-a ales pe mine”. În ciuda pasiunii extraodinare pentru acest subiect, Florina Ilis a mărturisit că a îndrăznit să îl abordeze abia după ce a epuizat celelalte idei.

Nichita Danilov a insistat asupra faptului că subiectele – şi de altfel toate elementele romanului, până la cel mai mic detaliu – ajung într-o oarecare măsura să te domine ca scriitor: „Proza, spre deosebire de poezie, este o aventură a propriului eu, o descoperire a sinelui profund punctată de personaje”. Romanul, în viziunea lui Danilov, oferă răspunsuri la întrebările mari şi mici ale vieţii, fiind o provocare care te domină.

Sadie Jones: „Avem nevoie de poveşti”

„Vă raportaţi la vreo mitologie literară?” a fost o altă întrebare adresată celor trei invitaţi. Florina Ilis a vorbit despre statutul său de scriitor român, apartenenţa la un anumit mod de viaţă şi un anumit mod de percepţie. Scriitoarea consideră că spaţiul românesc este o sursă nesfârşită de inspiraţie: „Am mers cu trenul nouă ore, dar am primit răsplata peisajului la trecerea Carpaţilor” şi „m-am trezit spunând poezie”.

De cealaltă parte, Nichita Danilov desfiinţează noţiunea de geografie literară, spunând că „geografia nu mai contează, ea este redusă la un singur punct. Avem aceleaşi componente în aproape fiecare punct de pe glob. O parte din realitatea noastră o întâlnim oriunde, desigur, în proporţii diferite. (…) În literatură, artă, indiferent de loc, este vorba despre o geografie interioară!”.

„La ce sunt buni scriitorii în vreme de restrişte?” este întrebarea care a făcut-o pe Sadie Jones să mărturisească faptul că fiul ei, în vârstă de 15 ani, iubeşte Play-station-ul, dar şi pe Shakespeare. „Avem nevoie de poveşti, ficţiunea este esenţială în dezvoltarea noastră”, a precizat scriitoarea. „Avem nevoie de scriitori, avem nevoie de literatură. Literatura se transformă şi pătrunde în societate, împrumutându-i propriile argumente”, a afirmat şi Florina Ilis, în timp Nichita Danilov a vorbit despre difetenţa dintre realitatea virtuală şi cea „autentică”: „Cuvântul nu va pierde teren în faţa imaginii pentru că orice imagine adună poveşti, situaţii. Dincolo de kitsch, ele conţin poezie, metafore”. Completând ideea lansată de Nichita Danilov, Sadie Jones a declarat că „cuvântul este un exerciţiu pentru creier”.