Şi, totuşi, dreapta mai există!

Preşedintele Johannis nu trebuie să mai aştepte un an să-şi streseze comisia de „personalităţi reprezentative” recent înfiinţată. Proiectul de ţară a apărut. Mai poate fi nuanţat, insistat probabil pe politica externă, dar fundamentele sunt, deja, cuprinse în programul Uniunii Salvaţi România (USR), dat publicităţii pe 5 octombrie.

Îi urăm şefului statului lectură grabnică, dacă nu a făcut-o deja de curiozitate. Va avea, oricum, o surpriză plăcută, fiindcă nu sunt idei înecate în cuvinte pompoase. Este la ani lumină distanţă în viitor faţă de tot ceea ce a putut teoretiza PNL, partidul din care a făcut parte. Nu este de mirare că unii dintre miniştrii cabinetului Dacian Cioloş şi-au îndreptat atenţia tocmai spre acest partid.

Am aşteptat cu rezerve clarificările ideologice şi programatice atât de solicitate liderilor USR, mai ales că unele cereri au fost chiar sub forma somaţiilor publice. De la început până la sfârşit, oamenii nu „o dau cotită”, nu vor să vrăjească masele, să ciupească simpatizanţi de unde s-o nimeri.

Deşi nu face paradă cu eticheta „de dreapta”, programul este mai lămuritor decât a reuşit să o fie în ultimul deceniu orice partid autoproclamat de dreapta: PNL, PDL, Forţa Civică, M 10 etc. „Laboratorul” sună proaspăt şi actual. Oamenii implicaţi acolo în mod cert nu sunt crescuţi la sânul sistemului public, cu cariere la stat, de unde vin să o facă pe antreprenorii naţiei, vorbind, de pildă, despre cum se fac afacerile şi cum trebuie sprijinit IT-ul. USR depăşeşte viziunea birocraţilor care trasează viitorul din pix, fiindcă nu prea ştiu să folosească computerul.

Atât cât este posibil, programul vine cu o perspectivă economică globală, lăsând la o parte braşoave de tipul „a şaptea putere economică a Europei”. Iar cheia este aici: reindustrializarea modernă este cea mai înaltă prioritate economică şi strategică.

România este un stat cu o economie de executanţi, nu de proiectanţi. Profiturile substanţiale şi know-how-ul rămân în ţările dezvoltate precum Germania şi Japonia, în timp ce executanţii iau praful de pe tobă. Pentru a realiza saltul bunăstării economice prin tehnologii de înaltă valoare adăugată, există deja o cale întredeschisă şi România trebuie să devină o ţară jucătoare, unul dintre liderii în „ştiinţele datelor”. Revoluţia IT produce deja rezultate spectaculoase, dar ideea este ca, pe viitor, România să „preia activităţile cu cea mai mare valoare adăugată din lanţul de producţie, cum ar fi invenţia, design-ul şi crearea de prototipuri pentru producţie”, să nu rămână doar un executant de sarcini neesenţiale. Iar pentru asta statul român „trebuie să susţină prin toate instrumentele disponibile, să încurajeze creşterea unor industrii noi şi de mare valoare adăugată cum ar fi: dispozitive medicale şi nanotehnologie la Bucureşti, big data şi biotehnologie la Iaşi, semiconductori la Cluj etc”. Uite că şi Iaşul este în proiectul de ţară!

Fireşte, pentru reuşita reindustrializării moderne avem nevoie de ceea ce ştim de mult: debirocratizare completă, e-guvernare, stat de drept şi corupţie cât mai puţină, transparenţa totală a instituţiilor publice, un învăţământ adecvat pieţei muncii vindecat de furt şi minciună, un altfel de management al sistemului sanitar şi, da, desigur!, interconectarea Moldovei pentru reducerea decalajelor economice între regiuni.

Prin ceea ce propune, USR este un partid al actualităţii, al diasporei şi al României active. Are un capital de simpatie notabil în sondaje, dar până la confirmarea electorală urmează un test absurd: strângerea celor 200.000 de semnături necesare participării la alegeri. Or, un Parlament fără prospeţimea adusă de USR va fi, în mod cert, o altă păcăleală pentru următorii patru ani. Merităm mai mult.