Caută 
4 MIN
\N
În privinţa corectitudinii, întrebarea este total irelevantă. Indiferent de sistemul de desfăşurare, băieţii isteţi ştiu să se descurce!
Când s-a stabilit, în vara trecută, că în ligile inferioare ale fotbalului românesc se va juca după sistemul play-off / play-out, toată lumea a privit acest lucru ca un experiment în vederea implementării acestui sistem şi în eşalonul de elită. Fireşte că nu a fost o idee genială a conducător de FRF, ci o soluţie forţată (nu fortuită, cum ar spune „marele Mister”). Echipele retrase s-au numărat cu duiumul şi mai mult de 12-14 echipe per serie nu s-au putut aduna. Şi pentru a se asigura plenitudinea programului competiţional, s-a aprobat ideea mai veche pregătită pentru Liga I, ca în vorba aceea cu pregăteala şi nimereala. Mai ales că şi pe Excelenţa Sa, „Romanian Premier League”, o paşte aceeaşi păţanie. Echipe de tradiţie ca „U” Cluj, Craiova, FC Argeş, Corvinul, Rapid, dispar precum norii şi în locul lor apar tigrişori din Năvodari, Chiajna, mai devreme Brăneşti sau Urziceni, se pregătesc Clinceni şi Voluntari sau mai ştim noi ce orăşele şi comuniţe. Bravo lor, însă dispar brandurile şi, odată cu ele şi interesul pentru fotbalul românesc, fiindcă un meci Concordia – Săgeata nu interesează pe nimeni în afara perimetrelor respective. Acesta este un prim aspect, poate mai puţin important, însă, că este limpede că reducerea formatului Ligii I la 12 sau măcar 14 este imperios necesară, fiindcă la modul în care evoluează lucrurile într-aşa zisa elită, nu ar fi exclus să începem un ditamai campionatul cu 18 formaţii şi să-l terminăm în 10-11, deoarece extensia fenomenului din Liga a II-a este inevitabilă. Şi pentru că nu poţi ţine un sezon care costă un purcoi de euroi în 22 de etape, sistemul play-off / play-out se impune de la sine. Şi unde mai pui că vezi de patru ori Dinamo – Steaua, sau Petrolul-Astra?
De aceea experimentele din L2 şi L3 sunt urmărite cu atenţie la capul federaţiei. Este viabil noul sistem? Sau, mai exact, în ce variantă fotbalul este mai curat, cu jocuri decise mai mult pe teren? Răspunsul depinde de însuşi campionatul respectiv, de echipele pe care îl compun. Ca exemplu, poate fi făcută o comparaţie între cele două serii ale ligii secunde. În timp ce în seria a II-a este o dispută cruntă pentru intrarea în play-off, în meciurile directe între candidatele la promovare (retrogradare), în prima serie lucrurile par făcute cel puţin în privinţa componenţei pe serii în faza a doua, cu excepţia ultimului loc din play-off. Există echipe care n-au nici voinţă, nici putinţă şi nici socotinţă pentru a promova, dar şi-au arătat muşchi de culturist la începutul campionatului. Unirea Slobozia, de exemplu, a avut un început de sezon excelent, dar nici zare de gând de promovare nu are. Cea mai comodă metodă de a scăpa de retrogradare este accederea în play-off, după care grijile şi nevralgiile dispar şi apar tentaţiile.
Rezultatele ciudate apar şi în acest sistem, însă nu exprimă neapărat „meciuri strategice”. Într-un sistem tradiţional, cu etape cap-coadă, un meci ca ASA Târgu Mureş – FC Bihor (0-1) ar fi fost inclus implacabil în categoria blaturilor, fiindcă a fost un meci în care candidata la promovare pierde acasă în faţa candidatei la retrogradare. În sistemul actual, acest rezultat n-are nicio relevanţă, fiindcă nu ajută nici gazdele, nici oaspeţii. De asemenea, în prima fază, mult hulitele reciprocităţi sunt excluse, degeaba dai niscai puncte unor oaspeţi generoşi, dacă nu le poţi primi înapoi în returul care frige. Fireşte că punctele necurate îşi pot face apariţia chiar şi în play-off. În seria I, din şase echipe, au interese doar trei echipe (CSMS, Rapid, Clinceni). Slobozia şi Berceni nu vor să promoveze, iar Bacău (sau Buzău, sau Tărlungeni) spune bogdaproste că au scăpat de retrogradare şi, în concluzie se pot juca cu punctele.
Pentru a da vina pe sistem, trebuie să dovedim că vechiul era mai curat. Oare? Câte campionate din toate ligile şi diviziile româneşti au ajuns la stadiul în care miza apare cu multe etape înainte de final doar pentru 6-7 echipe?. Restul erau deja în vacanţă şi dacă nu făceau trafic de puncte, jucau ca să se joace şi atât.
În campionatul Ligii I de anul trecut, Viitorul Constanţa s-a salvat de la retrogradare prin victorii neverosibil şi îndelung criticate cu Steaua şi Dinamo. Dacă s-ar fi jucat play-off / play-out asemenea enormităţi nu mai aveau sens.
Este o dovadă că sistemul este la fel de vicios ca şi cel clasic, pentru că viciul ţine de întregul angrenaj al fotbalului românesc.
Sistem regulat compact sau play-off / play out? Se poate discuta la infinit pe această temă, dar, în privinţa corectitudinii, dezbaterea este total irelevantă. Indiferent de sistemul de desfăşurare, băieţii isteţi găsesc metoda de a se descurca!
