Spectacole de talie internaţională la Opera din Iaşi cu sprijinul unui mare tenor

Unul dintre cei mai mari tenori ai lumii, Vasile Moldoveanu, îi îndru­mă în aceste zile pe soliştii Operei. Ba mai mult, celebrul artist susţine că s-a îndrăgostit de instituţia ieşeană şi intenţionează să revină aici, pentru a crea – alături de întreaga echipă – spectacole de talie internaţională. Cunoscut ca fiind solistul român cu cele mai multe reprezentaţii din istoria modernă a Teatrului „Metro­politan“ din New York, Vasile Mol­doveanu a fost multă vreme un străin pentru publicul din ţară. A debutat în 1966 la Bucureşti, dar în scurt timp a primit angajamente ca invitat al operelor din întreaga Europă. Odată cu plecarea din România, regimul comunist i-a semnat condamnarea la moarte. Nu s-a mai putut întoarce timp de 40 de ani, perioadă în care a cântat pe cele mai celebre scene din lume.

„Diamantul brut“

„Un solist e ca un diamant brut, care trebuie şlefuit, iar pentru fie­care faţetă se lucrează uneori şi trei ani. Canto e un univers de senzaţie. Nu avem nimic concret, – ca la pian, de exemplu -, lucrăm numai pe senzaţii. Intervine inteli­genţa cân­tăreţului, capacitatea sa de a asimila“, spune Vasile Moldoveanu. Pentru el, viaţa cântăreţului e un joc bazat pe legi fundamentale. Risca să dispară de pe scenă în cinci ani dacă nu ar fi respectat regulile jocului, iar acum e dispus să-i înveţe pe tineri secretele sale. „Cântăreţul poate lua decizii foarte violente. De multe ori atacă un repertoriu care nu e propriu vocii lui. Aud de artişti care aleg repertorii ce nu sunt pe ambitusul vocii lor, pentru că au nevoie de bani. Asta înseamnă că în cinci ani de zile se distrug. Nici în stră­inătate teatrele nu ştiu să aprecieze o voce pentru repertoriul propriu. De exemplu, eu eram o voce de te­nor liric plin. Ei au început să-mi dea însă «Trubadurul», «Aida». Am avut marele noroc să cad pe mâna a doi dirijori care m-au călăuzit foar­te bine, m-au avertizat să nu îm­bă­trânesc prea repede. Şi totuşi eu aveam nevoie de bani, n-aveam ce mânca, plecasem cu valiza de carton de acasă. Abia după 10 ani de zile a început marea carieră“, po­vesteşte Vasile Moldoveanu. A încercat să îi aducă alături de el pe colegii de generaţie, dar perioada confuză în care trăiau şi problemele cu viza le-au închis uşa Occidentului. „Ni­meni să nu-şi închipuie că din pri­ma zi vei străluci. Sunt şi cântăreţi care prin natura vocii, frumuseţe, timbru pot să explodeze dintr-o dată şi să aibă angajamente în teatre foarte mari, dar rar“, îi avertizează tenorul pe tinerii artişti care-l înconjoară.

Legături de sânge

În România s-a întors în 2009, când a ajuns tocmai la Iaşi, unde lo­cu­ieşte fratele său. Imediat ce a în­ceput să cunoască oraşul, şi-a propus ca într-o zi să se întoarcă şi să rea­lizeze lucruri extraordine în Operă. „Am ajuns şi la Brăila, la cursul Marianei Nicolesco. Când am văzut că publicul nu s-a mişcat timp de cinci ore, mi-am dat seama că dragostea pentru operă a rămas în ţară. Am sesizat că există cân­tă­reţi de valoare. Dorinţa de a reveni la Iaşi mi-a îndeplinit-o doamna Ran­cea, care mi-a propus să fac un master class. Deja aveam spionii mei, care îmi spuneau ca aici s-au rea­lizat lucruri excepţionale şi că trebuie să vin să văd cum arată Opera astăzi. Tentaţia era mare, mai ales când mi s-a spus că sunt solişti tineri, care ascultă, dornici să în­veţe“, subliniază maestrul. Tenorul se arată impresionat de căldura cu care a fost întâmpinat, de entuziasmul învăţăceilor lui, şi deja plănu­ieşte un master class pentru primăvară, când îi va pregăti pe solişti pentru „Boe­ma“. „Ambiţiile mele pentru Opera din Iaşi sunt enorme şi sper să nu am decepţii. Totul e în funcţie de cât mă va lăsa Dumnezeu să trăiesc, pentru că am 78 de ani. Vreau să realizăm lucruri împreună, pentru că în acest teatru se pot face spectacole de nivel internaţional. Sunt convins că într-o bună zi veţi auzi că spectatori din toată România vor veni la Iaşi să descopere anumiţi cântăreţi“, consideră Vasile Moldo­veanu. Deşi tră­ieşte la Monaco, alături de soţie, te­norul ia în calcul şi o eventuală în­toarcere permanentă în ţară, pentru a se dedica instruirii ti­nerilor interpreţi.

„Are o pasiune imensă, iubeşte vocile“

Bucuria soliştilor ieşeni e nemă­su­rată, – spun ei -, iar întâlnirea cu Vasile Moldoveanu e o „gură de aer curat“. „Pentru un solist la început de carieră, întâlnirea cu un artist de talia domnului Moldoveanu poate fi providenţială. Avem foarte multe de învăţat de la maestru în ceea ce priveşte tehnica interpretativă şi vocală, dar am descoperit şi marea calitate umană a maestrului. L-am simţit aproape, am simţit că-i pasă de noi, chiar doreşte să lucreze, a stat peste program. Are o pasiune imensă, iubeşte vocile“, subliniază te­­norul Florin Guzgă. Maestrul Vasile Moldoveanu va fi găzduit de instituţia ieşeană până la începutul lunii februarie.