Agenda de guvernare reala a "Noului PDSR"

"Noul PDSR" e, cu siguranta, mult mai atragator ambalat. Majoritatea analizelor de presa constata faptul ca "dinozaurii" de partid, de tip Vacaroiu sau Florin Georgescu, au fost, in mare parte, garati pe linii moarte, in timp ce altii, precum Dan Martian sau Vasile Vacaru, sint aproape iesiti din jocul politic care conteaza. Declaratiile lui Adrian Nastase, ale ministrului de externe, Mircea Geoana, ale lui Mihai Tanasescu, proaspatul ministru de finante, sau chiar cele ale lui Ion Iliescu par incurajatoare. Optiunile pro-atlantice, pro-europene sint declarate cit se poate de explicit. In plus, noul executiv ofera – in contrast cu ceea ce s-a vazut in ultimii patru ani, imaginea unei structuri disciplinate si eficiente. Ministrii nu se mai contrazic public intre ei, autoritatea premierului Adrian Nastase e in afara oricarui dubiu iar campania de comunicare a guvernului e bine condusa.
A trecut insa suficient timp pentru a vedea si ce este dincolo de noul ambalaj? E doar imagine, abilitate de comunicare sau e vorba cu adevarat de schimbari de substanta? Chiar daca un raspuns definitiv e greu de dat, avem totusi destule elemente care sa ne permita o prima evaluare. Unele sint pozitive. Astfel, in ciuda primelor declaratii belicoase, nu au urmat si gesturi concrete care sa pregateasca schimbarea lui Mugur Isarescu din fruntea BNR, chiar daca motivele nu sint prea limpezi: e vorba de proceduri prea complicate pentru fortarea schimbarii sau de "sugestii" din partea organismelor financiare internationale, a Washington-ului sau a Uniunii Europene? Un alt semnal pozitiv este acela ca, in ciuda protestelor vehemente ale PRM si ale unor personalitati din propriul partid, precum Adrian Paunescu sau George Pruteanu, PDSR a sprijinit o lege a administratiei locale cu prevederi favorabile minoritatilor nationale. Este efectul unor intelegeri PDSR – UDMR, in care partidul de guvernamint a fost mult mai interesat, probabil, de sporul de imagine internationala decit de aritmetica ofertei de sprijin parlamentar din partea formatiunii maghiare.
Pe de alta parte, dincolo de declaratii care "suna" bine, avem acum si citeva elemente concrete, definitorii pentru agenda profunda a noii puteri. Si de data aceasta este vorba de lucruri concrete, nu de simple speculatii. Astfel, aceeasi Lege a administratiei publice locale reintroduce abilitatea prefectilor de a suspenda cu usurinta primarii incomozi, ceea ce ii face pe cei care nu sint membri PDSR extrem de vulnerabili la presiuni. In afara lui Traian Basescu, tinta principala a atacului pedeserist, vor fi probabil vizati si Constantin Simirad, Gheorghe Funar, primarii din Timisoara, Brasov, Sibiu sau Constanta, toti aflati acum in afara controlului partidului de guvernamint. Aceasta "smecherie legislativa" e parte dintr-o politica mai larga de desfiintare, rebotezare si reinfiintare de institutii. Asa ca, peste noapte, "Presedintia Romaniei" a devenit "Administratia prezidentiala", "FPS" a devenit "Autoritatea Nationala pentru Privatizare" etc. In acest fel, Legea functionarului public nu mai ofera nici o protectie angajatilor care au ocupat posturi prin concurs, pentru ca, fiind vorba de institutii noi, toata lumea trebuie sa dea concurs, astfel incit indezirabilii pot fi usor eliminati.
Un al doilea indiciu esential il reprezinta ultimele reglementari adoptate de noua "Autoritate pentru Privatizare". Ele impun, pe de o parte, conditii atit de dure la semnarea contractelor de privatizare incit ar fi greu de inteles de ce ar mai fi cineva interesat sa cumpere intreprinderi de stat in noile conditii si reintroduc in circuit paguboasa idee de restructurare inaintea privatizarii. In fapt, noul Fond de restructurare, care va aduna 60% din fondurile provenite din privatizari, va deveni un instrument financiar clientelar in folosul PDSR, care are acum o marja de actiune mult mai redusa in spatiul bancar – mai ales ca Banca Mondiala preseaza pentru privatizarea rapida a BCR si a Bancii Agricole. In acest fel vor putea fi sprijinite fabricile de stat "recomandate" politic iar comenzile legate de "restructurare" vor fi si ele dirijate cu proritate catre firmele si oamenii de afaceri "apropiati politic". E greu de intrevazut, in aceste conditii, o schimbare fundamentala in abordarea reformelor economice in perioada urmatoare, oricit de bine va fi "impachetat" discursul politic de catre noul executiv.
In fine, desemnarea lui Radu Timofte in functia de director SRI trimite un alt semnal fundamental, de data aceasta mai ales in exterior. Ca si prezenta lui Ioan Talpes ca eminenta cenusie de supervizare a serviciilor secrete din partea Presedintiei. Nu e vorba numai de trimiterile aparute in presa catre legaturile de afaceri dubioase ale primului personaj. Intr-un plan mult mai larg, ambele nominalizari trezesc suspiciuni majore in Occident. Nu e vorba doar de speculatii, ci chiar de aprecieri neoficiale din partea unor cercuri occidentale. Cine isi poate imagina cu adevarat ca personaje ca Radu Timofte, cu o intreaga istorie de declaratii fantasmagorice, acuzat anul trecut de un parlamentar PD si de legaturi cu KGB-ul, sau chiar ca Ioan Talpes – cu o biografie destul de neclara in zona activitatii sale trecute legate de serviciile secrete, vor fi privite cu mare simpatie de oficialii NATO? Cum sa pui pe masa Romaniei secrete ale aliantei cind astfel de oameni tin in mina firele serviciilor de informatii? E foarte greu de crezut ca o astfel de abordare va face ca Bucurestiul sa fie luat in serios la viitoarea extindere NATO.
Chiar daca e poate prea devreme, astfel de indicii fundamentale de orientare pot decripta agenda reala a noii puteri. Sau, poate, ele exprima limitele maxime de joc din acest moment pe care complicatul sistem de influente din PDSR (sindicate, activisti, cercuri de afaceri, structuri din armata si serviciile secrete) il ofera echipei lui Adrian Nastase. Caz in care am mai avea speranta ca agenda de guvernare profunda ar mai putea fi totusi imbunatatita pe parcurs. (Alexandru LAZESCU)