Agentul triplu

Alegerile locale din aceasta primavara au confirmat faptul ca Romania mai are doar trei partide puternice: PD-L, PSD si PNL. Cu mici exceptii, PRM si PNG au iesit din jocul politic, iar UDMR ramine importanta doar pe zona Ardealului. Totusi, eventuala intarire a rivalilor de la Partidul Civic Maghiar poate diminua substantial forta celei mai importante organizatii a ungurilor din Romania.

Pentru unii, reducerea numarului de partide a simplificat problema politica. Pentru altii, ecuatia politica nu a fost niciodata mai complicata ca acum. Iar realitatea de pe teren tinde sa le dea dreptate celor din urma. Faptul ca majoritatile din structurile locale de conducere nu se mai pot obtine de catre un singur partid, ci doar prin colaboarea dintre cel putin doua formatiuni da nastere unor paradoxuri.

Decesul Aliantei DA si relatia "nepotrivita" de la guvernare dintre PSD si PNL par a indica directia spre care se indreapta lucrurile si in teritoriu. Si totusi, nu-i deloc asa. In judetul Iasi, de pilda, citeva cazuri contrazic teoria infratirii dintre cele doua partide. In municipiul Pascani, camarila pesedista crescuta la sinul lui Neculai Ratoi a fost invinsa doar in urma unei intelegeri dintre liberalul Grigore Craciunescu, noul primar, si PD-L (intelegere careia i s-au adaugat si alti actori politici mai putin importanti). In comuna Letcani, in turul al doilea, PD-L a facut alianta cu PSD, dar a cistigat liberalul Stelica Turcu. In alte localitati (si nu numai in judetul lasi) exista primari pesedisti si viceprimari pedelisti ori primari pedelisti secondati de viceprimari pesedisti. Pina la urma, ciudata prietenie dintre PNL si PSD a functionat cu adevarat bine doar la nivelul cel mai inalt, adica la Consiliul Judetean si Consiliul Local al municipiului Iasi. Dar pentru cit timp?

Alegerile parlamentare si mai ales introducerea votului uninomal pentru selectarea viitorilor senatori si deputati vor incilci si mai tare viata politica. Pentru a avea cit mai multe sanse la victorie, fiecare candidat important va intretine relatii bune si cu propriul partid, fara de care nu ar primi girul de a intra in lupta, dar si – in plan secund – cu celelalte doua partide puternice. Se va ivi, astfel, un soi de agent triplu, care va calca in picioare orice fel de pact facut la virf, pentru a-si urmari propriile interese. Vom asista din nou la tradari, relatii duplicitare si parteneriate bizare. La candidati fantoma si la politicieni smecheri. La imposibilitatea liderului de partid de a-si mai impune suta la suta vointa (ceea ce este departe de a fi rau). La deteriorarea si aruncarea in derizoriu a doctrinelor politice. Dar si la nasterea omului politic rezistent la orice fel de schimbare menita a insanatosi viata politica romaneasca.

Sa fie aceasta o etapa necesara in evolutia si reforma clasei politice din Romania? Greu de spus in momentul de fata, dar este clar ca alegerile din aceasta toamna vor tulbura apele din politica romaneasca, obligind partidele sa se replieze si pe politicieni sa se regrupeze, dar nu dupa aceeasi formula ca a propriului partid, ci conform unei retete potrivite egoismului fiecaruia.

Pesedistii si liberalii au semnat un protocol de colaborare. Si ce daca?