Anticipatele, extrema urgenta

In mod evident, pentru o buna parte a politicienilor, varianta aderarii la UE a cazut la fel de prost ca un esec, deopotriva pentru cei de la putere, cit si pentru cei din opozitie. In nici un colt de tara nu s-a facut o hora, cit de micuta, n-am avut un foc de artificii protocolare ori o pomana cu mici si bere organizata de autoritati in buna traditie nationala. Misterul acestei cumsecadenii pe care multi au pus-o seama pe stilului responsabil si realist a ceea ce ne asteapta de acum inainte, are o explicatie interesanta. Brusc, viitorul politic a devenit neguros, in absenta unui obiectiv precis. Integrarea, folosita din iulie 2005 ca principal argument impotriva alegerilor anticipate, este asigurata. Actuala garnitura politica este epuizata, debusolata. Cu numele e „coalitie”, dar de la descaunarea lui Adrian Nastase nu mai este capabila sa se coalizeze in jurul a ceva. Dimpotriva,
dezacordurile sint evident mai mari.
Programul de guvernare din decembrie 2004 se va epuiza pe 1 ianuarie 2007. Dupa 26 septembrie, Tariceanu ar fi trebuit sa arate clar ce program propune, cu ce fel de resurse politice guvernamentale si parlamentare se gindeste sa-l puna in practica. Sa arate ca mai este posibil ceva in restul de mandat de patru ani pe care il doreste incheiat. Nici macar aceasta impresie nu a oferit-o. Daca il iei repede la intrebari pe premier, nici el nu mai stie ce conduce in momentul de fata. O coalitie? Cu liderii UDMR nu s-a mai intilnit de citeva luni bune, evitind astfel sa raspunda deschis si argumentat cererilor de autonomie. In PC a sosit si celebrul Dan Ioan Popescu, motiv bun pentru a cere imediat iesirea de la guvernare. Sau poate o Alianta? Ministrii democrati se amuza spunind voalat ca PNL e o „pisica ce nu mai deosebeste burlanul de copac.” Momentele ridicole, pline de neincredere reciproca, se succed cu repeziciune de la o zi la alta. In aceste conditii, mai conduce Tariceanu un Guvern?
In Parlament, Guvernul Tariceanu se manifesta ca unul minoritar. Nu mai exista o strategie guvernamentala de coordonare si orice proiect de lege nu are sanse la vot. Daca nici sub biciul UE, cu riscul aminarii integrarii, Agentia Nationala de Integritate nu a trecut, isi mai poate inchipui cineva ca UDMR, PC sint mai dornice sa o faca dupa 1 ianuarie 2007? Cu cine vor sa faca liberalii pe viitor echipa? Cu PRM in Parlament, cum au reusit la numirea directorilor de servicii secrete?
Cu integrarea asigurata, spatiul de manevra al premierului si al partidului sau s-a redus extrem de mult. E compromitator sa negociezi cu presa interviuri aranjate, fara semnul P deasupra, ca pe vremea lui Nastase. Dar Tariceanu o face. E sinucigas sa mai faci tandem cu Dan Voiculescu (cind acesta l-a recuperat pe controversatul presedinte al PSD Bucuresti si negociaza abitir cu Adrian Nastase o functie de presedinte executiv), numai pentru a avea un sprijin mediatic pe Antene, in contrapondere la Realitatea Tv, care joaca pro-Basescu. Tariceanu a intrat intr-un blocaj curios, in care persista bilbiit. Poate este impins intentionat, poate se doreste chiar din interiorul partidului o strategie fara iesire, astfel incit schimbarea sa, la un moment dat, sa nu fie vazuta ca o lovitura tradatoare din interior. Pina in prezent, liderii liberalilor au ceva din orbirea taranistilor, orbire ce nu se poate trata. Ori, ii intereseaza, de fapt, numai afacerile pe viitor.
Dupa confirmarea aderarii la termen, premierul Tariceanu nu mai are nici un motiv sa evite alegerile anticipate, decit dragostea pentru propriul sau scaun. Altfel, Romania risca un blocaj, o chinuitoare runda de tergiversare decizionala si negocieri nefiresti intre partide, in paralel cu cimentarea unor aliante contra naturii. Anticipatele ar fi unica modalitate de relansare a unei guvernari. Si de dorit ar fi sa nu se relanseze de catre PD si PSD. Oricum alegerile ar fi atipice. Nu vom mai avea nici un fel de Aliante. Partidele mari, PSD si PD au anuntat ca vor negocia dupa, PNL nu e capabil sa aiba incredere nici in oamenii sai, iar partidele jolly joker, PC, PRM, UDMR si PNG nu vor fi luate in brate de nimeni. Dar, dupa aceea, vom vedea, probabil, in absenta Aliantei, multe relatii nefiresti.