Axa Beirut-Belgrad

Milosevici si-a pierdut complet capul. Ca si cum situatia politica interna n-ar fi indeajuns de tensionata, zilele acestea, guvernul federal al Iugoslaviei a decis preluarea sau interzicerea unor posturi de radio si televiziune care se manifestau critic la adresa regimului Milosevici. Aceste masuri vin dupa nenumarate alte atacuri la adresa opozitiei politice si restrictii contra libertatii de expresie, dar, de asemenea, si dupa un sir halucinant de asasinate care au insingerat viata publica sirba. Criza politica iugoslava ia accente tot mai imprevizibile.
Probabil ca nu exista o legatura directa intre asasinarea unor apropiati ai lui Milosevici si noul val de tensiune de la Belgrad. Unele sint reglari de conturi intre clanurile mafiote si politice, altele ar putea exprima intentia de inlaturare a unor complici sau poate a unor dezertori, dar ele au servit regimului ca pretexte pentru o interventie in forta contra presei de opozitie. Dincolo de toate, insa, acestea indica tot mai mult ca Balcanii si reputatia lor de lume, in care dicteaza instabilitatea, violenta politica si arbitrariul, s-au concentrat la Belgrad. Iugoslavia apare tot mai mult ca un Liban al anilor saptezeci. Aici, orice crima sau orice abuz este posibil.
Asistam oare la crepusculul regimului Milosevici sau toate aceste intimplari au menirea de a consolida republica neocomunista de la Belgrad? Ce urmareste Milosevici prin aceste masuri de forta?
Cel putin in cazul actiunilor contra presei sintem in fata unor acte de intimidare cu motivatie politica. Milosevici se comporta ca o fiara haituita. El are controlul puterii si vrea sa o exercite in felul in care crede de cuviinta. El stie ca exact acesta este tipul de atitudine care l-a mentinut la putere. Milosevici nu poate guverna decit in conditii de criza; normalitatea, ca pe toti dictatorii, il face neinteresant. In plus, el nu trebuie acum sa se mai fereasca de criticile comunitatii internationale. Nu are nimic de negociat cu aceasta.
Aceasta explicatie este totusi insuficienta. Trebuie spus ca practica inchiderii posturilor independente si agresarii opozitiei face parte oarecum din ritualul vietii politice belgradene. Acesta este limbajul politic de la Belgrad. Opozitia nu este nici ea complet inocenta. Posturile media interzise sau preluate de putere au avut adesea un comportament provocator.
De fapt, este posibil ca o parte a acestor atacuri contra presei si opozitiei sa nu fie inspirate direct de Milosevici, dupa cum este posibil ca el sa nu mai controleze propriu-zis administratia de stat. De altfel, masurile de forta contra canalului Studio B au fost decise de doi vicepremieri, dintre care unul, Vojislav Seselj, este cunoscut nu numai pentru extremismul lui, dar si pentru independenta sa in raport cu Milosevici.
Rational vorbind, Milosevici este cel care pierde cel mai mult in urma acestor masuri. Ele radicalizeaza opozitia, careia ii ofera un minunat pretext pentru a se victimiza si a mobiliza populatia. Nu cunoastem prea bine suportul popular de care se mai bucura Milosevici si capacitatea administratiei sale de a mai controla situatia. Este posibil ca aceste masuri sa fie semnul unei lupte post-Milosevici.
Dincolo de aceste speculatii, este limpede ca principala consecinta a recentelor masuri de forta ale guvernului de la Belgrad este marirea clivajului dintre putere si opozite pina in punctul in care nu se mai poate imagina un transfer pasnic al puterii. De aceea, situatia poate exploda oricind intr-un razboi civil. Se pare ca ne aflam la inceputul adevaratei crize. Milosevici nu va pleca fara lupta de la putere. O lupta cu singe si cadavre.
Pentru Romania, situatia din Iugoslavia poate fi privita din doua unghiuri. Pe de o parte, ea ne avantajeaza. Romania apare din nou ca o tara stabila si democratica, in raport cu Serbia lui Milosevici. Occidentul poate crede ca Romania trebuie sustinuta pentru a se oferi un exemplu acesteia.
Este o viziune ingusta. Orice criza la frontierele noastre este periculoasa. Lasind la o parte efectele economice directe, intotdeauna semnificative cind este vorba de un vecin, criza perpetua din Iugoslavia da un prost semnal investitorilor; mai mult decit politicienii, ei judeca regional Romania. In acelasi timp, instabilitatea politica poate fi usor exportata, ca si anumite practici politice, cum sint asasinatul si tirania. Ar trebui sa privim cu mai multa atentie ce se petrece la Belgrad. (Florea IONCIOAIA)