Baronii lor, oligarhii nostri

Din negura guvernarii pesediste 2000-2004, umbrele lui Trita Fanita, Mischie, Sechelariu, Oprisan, Mitrea, Hrebenciuc etc. ne pindesc inca. Nu stim daca au plecat definitiv sau numai daca si-au luat un concediu, pina la urmatorul mandat. Cert este ca sint, cu exceptia lui Oprisan, scosi din exercitiul functiunii, plimbati fara nici un rezultat prin tribunale.
Cum poti pedepsi pe masura pilonii unui sistem corupt, care a sufocat resursele locale sau le-a utilizat politic in interes propriu, numai printr-un dosar penal de spalare a banilor, de luare de mita sau trafic de influenta? E putin pentru vicierea sanatatii sociale. Exemplul negativ al acestor satrapi locali, desi a marcat discursul public al anilor din urma, este aproape uitat. Social-democratia romaneasca a creat „baronii” ca model local si cinism civic. O mare parte a bacauanilor il regreta pe Sechelariu pentru ca pe vremea lui se asfaltau gropile. Faptul ca banii erau luati de la jumatate din judetele tarii pe principiile clientelismului politic nu mai conteaza. Aceiasi bacauani risca sa ramina blocati in timp, nostalgici dupa „capitalismul de cumatrie”, numai pentru ca ei au fost favorizati de sistem, fara sa inteleaga profunda imoralitate a unei asemenea alocari a resurselor. Cinismul civic de care vorbeam este singura norma de viata interiorizata de experientele pe care le-au avut.
Oligarhia se dezvolta exact invers. Pornind de la interese restrinse, particulare. Ea nu negociaza cu multimile voturi, electoral, sau recompense de orice natura pentru a-si prezerva puterea. De aceea, in absenta plebiscitarii puterii, e si mai putin observabila in spectacolul public. Nu sustine neaparat echipe de fotbal pentru a le utiliza ca trambulina politica. Oligarhia se conecteaza direct la centri de decizie. Negociaza direct cu ministri, cu liderii partidelor politice, care se pot plia pe interesele oligarhilor. Promoveaza legi in Parlament, influenteaza decizii in guvern sau in primarii, in administratiile locale din tara.
Problema e cu atit mai evidenta cu cit ea a devenit o tema de campanie politica. Platforma lui Theodor Stolojan-Valeriu Stoica impotriva PNL se revendica in buna parte de la „principiile antioligarhice”. Cu alte cuvinte, Stolojan & comp sustin, printre altele, ca „oligarhii” sint, oricum ai lua-o, o creatie a Aliantei D.A. Cu cita indreptatire este folosit acest termen?
Fireste, persoana vizata este Dinu Patriciu, aparent un antreprenor onorabil, care joaca din rasputeri cartea capitalismului in Romania. Insa nasterea Rompetrol, repornirea rafinariei Petromidia, capitalizarea ei suspecta la bursa nu s-ar fi putut realiza daca nu ar fi fost puse in aplicare dupa o metoda pur ruseasca. Petromidia (si ghemul de interese conex) este un copil „proiectat” pe vremea cind Tariceanu era ministru in guvernarea CDR, infiat apoi de PSD si luat in protectorat, la majorat, de acelasi Tariceanu. In tot acest rastimp, la pompa RRC s-au conectat alti oligarhi; familia Voiculescu, Verestoy Atilla, in mod oficial PSD. Acest grup transpartinic a reusit in ultimii doi ani sa influenteze major agenda politica romaneasca, cind si-a vazut interesele amenintate.
Pe fond, membrii acestei oligarhii, in mod repetat, in contradictie cu dorinta majoritatii romanilor, s-au pronuntat impotriva aderarii Romaniei la 1 ianuarie 2007, motivind ca nu am fi „pregatiti”. In realitate, aderarea le incurca unele planuri si aranjamente, le aduce competitie si reguli europene. Patriciu este un oligarh nu pentru ca are afaceri, ci pentru ca se foloseste de politica pentru a le spori. Prin finantarile sale, a fost in stare sa influenteze traiectoria politica a unui partid – PNL. S-a opus din rasputeri Aliantei cu PD pentru a lasa PSD la putere, un partener agreabil al coruptiei, pe care l-a sponsorizat. Tariceanu insusi functioneaza, evident, la sfaturile sale. Dupa ce, impreuna cu intregul partid, s-a decis declansarea alegerilor anticipate, o discutie cu Patriciu l-a facut pe premier sa se razgindeasca. Si tot pentru a-l salva pe Patriciu, a convocat-o, in cladirea Guvernului, la o discutie cu acesta, pe ministrul Justitiei, Monica Macovei. In zilele din urma, a reusit sa-l vada plecat din PNL pe unicul sau adversar de partid – Stolojan, fals ipostaziat drept „omul lui Basescu”. In prezent, Patriciu isi construieste un puternic imperiu mediatic, pe care e gata sa-l dezlantuie dupa modelul Voiculescu. Alianta oligarhilor este, in prezent, mai in forma decit Alianta D.A. Din pacate, PNL a renuntat la tot ceea ce a insemnat program portocaliu, anti-PSD in 2004. De la „baronii lor” a trecut la „oligarhii nostrii.”