Capcana articolului 53

Sa consemnam: pentru prima oara in ultimii 20 de ani, se recurge la masura de restringere, pe o perioada determinata, a unor drepturi constitutionale, a pensiilor si drepturilor salariile, in baza articolului 53 al legii fundamentale. Pe scurt, drepturile constitutionale vor fi reduse pina pe 31 decembrie 2010, sau cel putin astfel se promite, pentru a inlesni aplicarea rapida a pachetului de masuri de austeritate. Masura a fost gindita de Guvern ca o modalitate de a preintimpina un val de contestari in justitie. Dar numai procesele in justitie?

Din raspunsurile premierului Emil Boc reise si altceva, de fapt. Fraza cheie este: "Ordinea publica si siguranta nationala ne permit sa facem acest lucru". "Ordinea publica" este o expresie vaga, interpretabila, si trimite, evident, la orice incalcare a legilor, dar in mod special la actiuni violente, proteste impotriva institutiilor, autoritatilor. Orice poate fi un atentat la "ordinea publica" intr-o perioada tulbure. Si unele dintre actiunile pensionarilor de saptaminile trecute pot fi interpretate ca "atentate la  ordinea publica". Cealalta sintagma, „siguranta nationala", se suprapune cu o alta fraza cheie rostita in ultimul timp de Traian Basescu: "Am observat ca statele care au ajuns in mare dificultate financiara cedeaza foarte mult din suveranitate pentru a plati datoriile". Datoria publica, incapacitatea de plata a statului, falimentul economic ar fi, intr-o logica vasta, amenintari la adresa sigurantei nationale.

Desi facil, prin recursul la articolul 53, Guvernul cade intr-o capcana. Stabileste cheia interpretativa in care se vor desfasura protestele sociale. Puterea muta dezbaterea de pe terenul revendicarilor sociale, normale in orice democratie, pe acela mult mai grav al securitatii nationale. Este o miscare extrem de riscanta. Dusmanii sigurantei nationale, ai ordinii publice devin, automat, cei care protesteaza – functionari, profesori, medici, cetateni aflati in opozitie cu masurile Guvernului. Articolul 53 nu a fost scris, in nici un caz, pentru inabusirea vocilor lor, oricit de mult ar exagera acestia. Dincolo de atitudinea confruntationista, justificarea ingrijoreaza in special in privinta acoperirii ei democratice. Oricine aude de restringerea unor drepturi constitutionale se gindeste, imediat, la urmatorii pasi: poate fi un precedent pentru restringerea in cascada a altor drepturi? De pilda, poate insemna interzicerea manifestatiilor, protestelor, posibilitatii de asociere in general, in numele aceleiasi ordini publice?

Ce este clar: Guvernul nu anticipeaza vreo intelegere din partea sindicatelor si nici nu are in vedere vreun fel de colaborare sau armisititiu social. Pe romaneste, se asteapta ca mamaliga sa explodeze. Atitudinea consfinteste esecul comunicarii dintre putere si societate, o ruptura crunta, totala, fara precedent, fata de care se pregatesc masuri exceptionale. In fata retoricii alarmiste, demagogiei si iresponsabilitatii sindicatelor bugetarilor, care propun tuturor romanilor o reteta sigura si rapida de faliment, Guvernul vine cu propria sa iresponsabilitate: pentru a face reforme, trebuie sa suspendam, o perioada, Constitutia.