Copilul nevrozei

Regimul Castro a invins. O curte americana a decis ca Elian Gonzales, un minor de origine cubaneza, aflat de mai multe luni in centrul unei dispute politico-juridice care a tinut afisul actualitatii americane, nu poate cere azil politic in Statele Unite, din motive de virsta. In ciuda opozitiei opiniei publice americane si a unei intense campanii a exilului cubanez, extrem de puternic si activ, justitia americana pare a fi dat cistig de cauza principalului inamic din regiune al SUA. Mai exista posibilitatea unui apel, dar sansele sale sint minime.
Dupa luni de ratacire intre doua fronturi, Elian Gonzales, copilul unei "frontieriste" cubaneze inecata in timp ce incerca sa ajunga clandestin in Statele Unite cu o barca, care a fost salvat ca prin minune de niste pescari americani, pare condamnat sa se intoarca in Cuba natala. Acolo de unde abia reusise sa scape. Printr-o cumplita ironie a lucrurilor, Elian a fost salvat de la moarte pentru a se intoarce in infernul guvernat de Fidel Castro. Fidel a invins, Elian a pierdut.
Este insa oare aceasta, in mod indubitabil, o victorie a regimului castrist? In plan imediat, Castro a reusit sa-l smulga pe Elian Gonzales, printr-o actiune fara precedent, din mijlocul comunitatii cubaneze din Florida. Regimul lui Fidel Castro a facut din recuperarea micului Elian o afacere de stat. Pentru a-l readuce pe acesta in Cuba, i s-a permis tatalui sau de a merge in inima teritoriului inamic si de a apela la justitia acestuia.
Intr-un mod poate de neinteles pentru Castro insusi, regimul sau a beneficiat de sprijinul statului american. Pogorirea d-lui Gonzales senior, alaturi de noua sa familie, pe aeroportul din Washington a fost transmisa in direct la CNN. Castro a reusit astfel, cu mijloacele inamicului sau, o lovitura propagandistica, profitind de regulile societatii americane.
Pentru guvernul american, ca si pentru justitia de aici, interesele copilului au fost deasupra intereselor politice. Chiar cu riscul de a-l deporta pe Elian intr-un azil infometat care este Cuba de astazi, administratia americana a sustinut drepturile paternale ale d-lui Gonzalez, devenit probabil la comanda activist al lui Castro, contra rudelor mai indepartate (de gradul al doilea), care se afla in SUA. Legea si consideratiile umanitare au primat in raport cu orice alte interese. Evident, ne putem indoi ca intoarcerea in Cuba este exact lucrul cel mai bun care i se putea intimpla lui Elian Gonzales. Dar, din punct de vedere legal, parintii au primul drept si prima responsabilitate in ce priveste destinul unui copil. In acest caz, optiunea tatalui este considerata ca fiind determinanta.
Cu toate acestea, desi aparent a cistigat in confruntarea sa cu exilul, regimul de la Havana n-ar trebui sa exulte. Afacerea Elian este tipica pentru a pune in evidenta mai curind fragilitatea acestui regim decit puterea sa. In ciuda faptului ca este considerat un inamic, lui Fidel Castro i s-a dat o sentinta favorabila. Aceasta nu pentru ca avea dreptate, ci pentru ca democratia americana nu depinde de un copil. Nici o democratie nu poate ignora drepturile unui copil de a fi crescut de familia sa, indiferent de opiniile unor adulti.
Pentru Fidel, micul Elian era o miza ideologica pentru care a mobilizat sute de mii de oameni si cine stie cite resurse. El nu da doi bani pe micutul salvat de pescari in timp ce fugea din Cuba. Fotografia pustiului inspaimintat rapit in plina noapte de la domiciliul rudelor sale din Miami de catre un comando federal a provocat emotie in America. Nu insa si lui Fidel. El este singurul care doreste probabil intoarcerea fortata a lui Elian. Placerea unui dictator sadic nu tine insa loc de patrie: o tara in care oamenii sint liberi.
Aici nu sint doua sisteme politice care se infrunta, in ciuda politizarii disputei. Este mai mult vorba de doua feluri de a privi omul, care poate sa nu aiba nici o legatura cu disputa dintre doua state sau doua sisteme politice adversare. Pentru Fidel, copilul este un pretext propagandistic, in timp ce pentru sistemul american, Elian este un copil care are nevoie de o familie. Decizia justitiei americane i-a oferit lui Elian o familie, dar este improbabil ca i-a oferit si o patrie. (Florea IONCIOAIA)