Dans politic in jurul motiunii

Dupa framintari interne intense, care au durat aproape o luna de zile, PSD a introdus in sfirsit in Parlament motiunea de cenzura despre care se vorbeste de la sfirsitul lui august. E un moment politic major, cu un deznodamint greu de anticipat. Atit in public, cit si in particular, lideri liberali proeminenti se arata pina acum destul de optimisti ca guvernul condus de premierul Tariceanu va ramine in functie, desi, pe hirtie, voturile cumulate ale PSD, PD si PLD – toate partide care si-au exprimat in mod clar optiunile din acest punct de vedere – ar trebui sa fie suficiente pentru a trece motiunea de cenzura.

Conducerea PNL mizeaza pe doua argumente importante. Primul e public si multi parlamentari il recunosc deschis: teama generala de anticipate. Si e valabil atit pentru partide in ansamblu, cit si pentru deputati si senatori in mod individual. Despre cel de-al doilea "argument" se discuta doar in culise. Exista speculatii ca sint puse in joc importante sume pentru a obtine sprijinul unor parlamentari chiar din formatiunile politice pro-motiune. Vulnerabili ar putea fi mai ales cei care realizeaza ca sansa lor de a mai prinde un loc in Parlament in urmatorul mandat sint minimale sau chiar nule.

Sondajele indica situatii critice, la limita pragului de 5 procente, pentru PRM si UDMR, ultima formatiune fiind erodata de sciziunile din comunitatea maghiara, iar prima mai ales de aparitia PNG-ului. PC se zbate semnificativ sub aceasta limita, desi in public, pentru moralul trupelor, liderii sai declara ca sint gata-gata sa o atinga. In principiu, doar PD are sanse maxime de a-si spori masiv actuala pondere parlamentara. De PNL nici nu avem ce discuta. Ultimul lucru pe care si-l doresc liberalii sint noi alegeri. E foarte putin probabil sa mai aiba vreodata sansa ca, dispunind de o pondere parlamentara de doar 20 procente, sa controleze cea mai mare parte a resurselor din tara, bani, influenta, functii in administratie, pozitii extrem de bine platite in tot felul de consilii de administratie.  

O situatie speciala exista la PSD si PLD.  Social-democratii au depus motiunea de cenzura la initiativa lui Mircea Geoana si a unui grup de apropiati care se temeau ca sprijinul netransparent, dar vizibil pentru toata lumea, pentru executivul condus de Calin Popescu-Tariceanu va afecta serios partidul la urmatoarele alegeri. Un alt motiv a fost frustrarea alimentata de atitudinea PNL, care a refuzat sa satisfaca multe dintre solicitarile PSD – in general, e vorba de pozitii in administratie si de alocari bugetare pentru primarii controlate de PSD -, fiind sigur ca frica de anticipate va bloca orice demers radical din partea partidului condus de Mircea Geoana.

Numai ca, desi, ca institutie, PSD a initiat motiunea in interiorul partidului, la nivel individual exista multe retineri. Unii se tem ca nu vor mai prinde pozitii eligibile pe liste, mai ales ca numarul acestora se va diminua simtitor. Ion Iliescu are meciul sau personal cu Traian Basescu si se teme ca iesirea acestuia din izolare ar putea accelera derularea procesului legat de mineriade, in care este implicat. In fine, altii sint poate tentati sa spere ca o cadere a motiunii ar duce la compromiterea politica a actulului presedinte, deschizindu-le calea catre o reconfigurare a raporturilor de putere la virf. E vorba in primul rind de Adrian Nastase, dar, sigur, si altii stau cu degetul pe tragaci.

Si la PLD exista diferente intre pozitia adoptata de conducere si sentimentele unora dintre parlamentarii migrati de la PNL, care deocamdata nu stiu foarte sigur daca noul lor partid va reusi sa intre in Parlament. Primul indiciu serios in acest sens il vor avea la alegerile europarlamentare din 25 noiembrie. Problema este ca pina atunci au de votat motiunea de cenzura.

Va trece sau nu motiunea? Raspunsul va fi decis functie de maniera in care se va transa batalia procedurala. La vot cu adevarat secret, motiunea are mari sanse sa cada, din considerentele descrise mai sus. La un vot deschis, din contra, sint bune sanse ca ea sa fie adoptata si, deci, guvernul Tariceanu sa cada. De aceea, in zilele urmatoare vom asista la doua evolutii paralele. E vorba, pe de o parte, de intense negocieri politice in care PSD va incerca sa negocieze cu PD si cu presedintele o formula cit mai avantajoasa pentru perioada care va urma demiterii actualului executiv. Fie ca e vorba de o solutie de guvernare convenabila pina la urmatoarele alegeri, de exemplu un guvern primordial tehnocrat sprijinit in Parlament de cei care au votat motiunea de cenzura, fie un calendar electoral acceptabil.

In al doilea rind, vom asista la o batalie apriga pe proceduri. Deja PD a facut o prima mutare de sah anuntind ca va supune la vor o propunere prin care votul la chestiuni de tipul motiunilor sa nu mai fie secret, ci deschis. Ceea ce si explica, probabil, mina nu tocmai radioasa cu care Bogdan Olteanu anunta ieri presa ca motiunea a fost depusa. Miscarea ar putea sa nu-i placa, de altfel, prea mult nici lui Nicolae Vacaroiu, un apropiat al lui Ion Iliescu. Cum insa propunerea cu pricina se va vota deschis, exista bune sanse ca ea sa fie adoptata.

Initiativa PD tine in primul rind de economia bataliei politice. Insa demersul e justificat si foarte necesar. E absolut nefiresc ca un deputat sau senator sa se ascunda in spatele votului secret in astfel de situatii. Poate cu exceptia cazurilor in care se aleg persoane, desi si atunci e discutabil, nu exista nici un motiv pentru care toate voturile din Parlament sa nu fie perfect transparente. Sa stim exect cine pentru ce a votat. Asa cum candidatii din alegerile prezidentiale americane ajung sa fie judecati si analizati in mass media pentru voturi exprimate in Senat sau Camera Reprezentantilor chiar si cu 20-30 ani in urma. Ar fi un alt pas obligatoriu care sa faca politica romaneasca ceva mai respectabila si mai credibila in ochii opiniei publice.