Degringolada din Copou

S-a incheiat turul campionatului Diviziei B la fotbal. FCM Poli Iasi a terminat pe locul 16, cu 19 puncte. Loc care, in eventualitatea mentinerii sale si la sfirsitul campionatului, va insemna retrogradarea echipei de frunte a fotbalului iesean in Divizia C. Exista, deci, posibilitatea ca eternul vis al iesenilor – promovarea in primul esalon – nu numai sa nu se infaptuiasca, ci sa se transforme intr-un autentic cosmar. Acela in care Poli, alaturi de CFR Citadin si Fortus, sa evolueze alaturi de echipele din Pascani, Miercurea Ciuc si Birlad, in divizia saracilor. Exista, insa, si alta posibilitate: ca Poli, in retur, sa inregistreze un amagitor reviriment, coroborat cu caderea unor alte echipe nenorocite ale seriei, si astfel sa se salveze in ultimul moment. Si atunci, sa vezi sarbatori, pupaturi si felicitari in patratica fotbalului iesean. Ne imaginam acel moment festiv: suporterii (atitia citi mai sint) vor lua cu asalt Piata Unirii, primarul (nou ales!) va rosti o alocutiune, insotita de aclamatii, iar cei care au dus de ripa fotbalul iesean in ultimul deceniu se vor ingramadi la microfonul de la tribuna special instalata in centrul orasului, pentru a se erija in "salvatorii fotbalului iesean". Fiindca, nu-i asa?, fotbalul iesean va fi salvat de retrogradarea in "divizia micilor ambitii". De marile ambitii s-a ales praful, chiar daca, la ipotetica festegiatura se vor rosti cuvinte mari, dintre care nu va lipsi ideea ca Iasul merita nu numai echipa de Divizia A, ci chiar participare in Cupele Europene. Pai, nu-i asa? De ce sa aiba doar Steaua privilegiul de a face de ris Romania pe arenele europene? Iasul nu are "catavencii" sai fotbalistici?
Din 1990 si pina acum, asa s-a brodit la Poli Iasi, incit acest club de izbeliste nu a avut parte decit de conducatori corupti sau neputinciosi. Ba chiar, in unele cazuri, corupti si neputinciosi. Din 1985 si pina acum, Iasul a beneficiat de o singura promovare in primul esalon, si aceea obtinuta prin mijloace dosnice si josnice. Urmata de o revenire in infern mai rusinoasa decit insasi promovarea aceea nenorocita. De la introducerea profesionismului in sportul cu mingea rotunda, Iasul fotbalistic duce lipsa de un singur lucru: tocmai de profesionism, la nivel managerial. Faptul ca s-au vindut jucatori de valoare nu inseamna nimic, fiindca, in fond, asta e legea fotbalului: Adrian Mutu a trebuit sa dea Argesul pe Dinamo si Dinamo pe Inter fiindca asta e ierarhia. Dar felul cum au fost vinduti jucatorii ieseni de talent, incepind cu Laurentiu Rosu pina la Daniel Pancu, este specific iesean. La fiecare inceput de sezon se auzeau vorbe alese: atacam promovarea, acest oras, in care s-au intilnit Creanga si Eminescu, cetatea culturii, merita o soarta mai buna si pe plan fotbalistic. O echipa de prim esalon, cum a avut in deceniile trecute. Pentru ca la fiecare sfirsit de sezon urbea bahluviana sa priveasca cu jind la orase ca Piatra Neamt, Falticeni, Onesti, Tirgoviste si altele, unde s-a declamat mai putin si s-a realizat infinit mai mult.
Acest campionat poate fi asimilat unui "moment al adevarului". Reprezinta sinteza a 15 ani de neputinta, de scandaluri interminabile, de manageriat catastrofal. Si, ca si cum situarea pe acest nenorocit loc 16 la sfirsitul toamnei n-ar fi de ajuns de rusinos, fotbalul iesean se balacareste in scandaluri. Scandaluri nu intre antrenori, jucatori si manageri, cum se intimpla pe la mai multe echipe din toate esaloanele, ci intre fosti, actuali si posibili viitori conducatori, pentru sume de bani care au venit in cont sau ar fi trebuit sa vina. Recent, clubul iesean cistigase judecata cu Rapid privitoare la banii proveniti din transferul lui Daniel Pancu in Italia. Peste numai citeva zile, Comisia de Apel a dat dreptate gruparii din Giulesti pe baza unui act scos din mineca, dar semnat de un fost presedinte al clubului, Vasile Drutca. Aparitia acelei hirtii pare la fel de surprinzatoare ca un fenomen paranormal, dar logica evenimentelor nu poate duce decit la un fals ordinar, post-datat. In consecinta, actuala conducere a clubului da in judecata fosta conducere. Mai mult, un alt fost conducator al clubului solicita pe cale juridica trei miliarde de la Consiliul Municipal si SC Iasi XXI, tocmai in momentul in care banii pe Pancu par a fi dusi pe apa simbetei. Nu stim daca acest charismatic Dan Carlan are dreptate sau nu, stabilirea dreptatii fiind de competenta justitiei, dar este dureros ca un consilier municipal cu veleitati la functia de primar si ridicat in ierarhia politica pe ascensorul fotbalistic a ales acest moment dificil pentru a mai implinta un pumnal in echipa intregului oras, in fapt, a nimanui. Daca mai adaugam si litigiile cu Foresta (pentru Cojocaru si Botan) si cu Steaua (pentru Bordeanu) avem o radiografie a degringoladei, care face absolut veridica si normala pozitia echipei in clasamentul Diviziei B.
In aceste conditii, ne intrebam daca, intr-adevar, retrogradarea in Divizia C este cel mai rau lucru care i se poate intimpla clubului iesean si daca asteptata salvare, cu pupaturi si aclamatii in Piata Unirii, ar fi o garantie ca debandada din Copou ar fi curmata. Poate ca trecerea in purgatoriul Diviziei C ar fi cea mai buna tema de meditatie pentru cei care au condus, conduc sau vor conduce destinele fotbalului iesean. (Nicolae GRECU)