Despartirea de Boc

Putini mai tin minte intimplarea. Emil Boc le-a devenit simpatic romanilor participind la un experiment inedit. Se intimpla in 2004. Atunci, sapte parlamentari au acceptat sa traiasca, o saptamina intreaga, cu doar 400.000 de lei vechi, asadar cu mai putin de 60.000 de lei pe zi. Statisticele aratau ca mare parte a populatiei se zbatea intr-o saracie lucie, avind la dispozitie, pentru a supravietui, pe membru de familie, (nici macar) sumele de care am vorbit mai sus. Boc a rezistat pina la final si dupa cum se prezenta – palid si slabit – toti au fost convinsi ca s-a achitat cinstit de misiunea asumata. (Ca un detaliu picant, printre cei care au abandonat foarte repede s-a numarat Ion Solcanu).  

Boc habar n-avea ca experimentul din 2004 se va repeta la nivel national in 2010. Dupa diminuarea salariilor si majorarea TVA, veniturile si puterea de cumparare au inceput sa se prabuseasca. Tinind cont si de slabiciunea economiei, la care se adauga lipsa de solutii a guvernantilor, situatia se anunta si mai neagra in viitorul apropiat. Dar ceea ce pentru Boc parea doar un joc de imagine, cu anumite efecte daunatoare asupra sanatatii, e pe cale de a (re)deveni noul sport national al majoritatii romanilor. Dar Boc l-a jucat o singura saptamina. Si ar fi putut abandona oricind, precum Ion Solcanu. Populatia este condamnata sa-l joace pina la capat, dar nimeni nu stie unde e capatul.

Pedelistul Emil Boc s-a dovedit un premier neputincios. Cu toate acestea, nu este numai vina lui si a PDL ca s-a ajuns aici. Edificator este faptul ca desi, in ultimii ani, s-a muncit la fel de putin si s-a furat la fel de mult ca, sa zicem, in 2004, o vreme, salariile bugetarilor au crescut intr-un ritm ametitor. Prea putini s-au intrebat cum de este posibil un astfel de miracol, in conditiile in care aparatul administrativ capata proportii gigantesti, iar aproximativ jumatate din populatia Romaniei era asistata social. Consumatia este achitata insa de cel care se ridica ultimul de la masa, si e normal sa se intimple asa.

Dar Boc mai are de platit o multime de alte pacate. Pe de o parte, o prea mare obedienta fata de Traian Basescu si Elena Udrea; de cealalta parte, lipsa sa de autoritate pe relatia cu mult mai versatii Berceanu, Blaga si Videanu; plus o incapatinare care i-a adus doar deservicii. In multe privinte, personajul Boc trimite spre un alt prim ministru cu un destin ingrat: Victor Ciorbea. Foarte simpatizat la inceput, taranistul avea sa decada ingrozitor, in numai citeva luni devenind calul de bataie al tuturor. Surprinzator cum unul dintre cei mai rautaciosi critici ai pedelistului este acum tocmai Ciorbea. Poate pentru ca ne deranjeaza la ceilalti propriile noastre defecte.

E evident ca si Basescu s-a cam saturat de Boc. Seful statului i-a mai dat premierului doar ceva peste o luna si jumatate pentru a misca lucrurile in bine. La 1 septembrie, Boc va trebui sa dea seama pentru tot ce s-a facut sau nu in ultimii aproape doi ani. Dar semnele sunt rele. Cheltuielile aparatului de stat cresc in continuare, clientela politica prospera, in vreme ce economia scirtiie rau de tot.

Rezultatul e previzibil. Experimentul Emil Boc, a carui prima etapa s-a consumat prin 2004, ar trebui sa se incheie in aceasta toamna.