Destine paralele

Daca Universitatea Craiova va retrograda din Liga I, vina va fi a celui care, practic, a repus-o in picioare. Cu zece ani in urma, la Craiova era balamucul pe care astazi il mai intilnesti doar la cluburile bucurestene Dinamo si Steaua. Actionari si pseudo-actionari se bateau pentru propriile interese, iar la cirma glorioasei campioane de altadata alternau un Gigi Netoiu, un cal troian dinamovist detestat de toata suflarea olteneasca, si un para-manager de tot risul, Dinel Staicu. Printre ei si printre altii isi facea loc cu coatele un alt personaj, Adrian Mititelu, fata de care numitul Dinel parea de o seriozitate si credibilitate vecine cu morga. Toti, si nu numai cei trei, se bateau pentru mina miresei maxime din Banie, la adapostul statuii lui Ion Oblemenco, prea fericit ca a ramas doar statuie. Stilcita in batai, slutita si ramasa la fundul gol, frumoasa de altadata si-a gasit un mire neasteptat, taman in persoana detestatului Mititelu. Reconstruita de la zero, Universitatea Craiova a revenit din liga secunda, devenind o echipa de care se tine seama, fiind aproape uneori de reinnodarea legaturilor cu Europa. Contestat, ca orice presedinte de club, Mititelu a cazut in grandomania specifica acestei posturi, s-a certat cu suporterii, a schimbat antrenorii precum lenjeria intima si, in loc de titlul promis obsedant in fiecare an, "Stiinta" s-a ales cu un exil la Turnu Severin si a ajuns din nou in situatie de retrogradare. O experienta interesanta, bazata in mare masura pe pepiniera proprie (cea mai fructuoasa din tara, si nu de azi de ieri) este foarte aproape de ruina. Si asta tocmai datorita celui care a recladit-o, dar care a tras maneta dincolo de indicele echilibrului stabil.

Daca Pandurii Tirgu Jiu va retrograda, raspunderea cea mai mare o poarta, ca si la Craiova, tocmai autorul acestui proiect, Marin Condescu. Care nu este om de afaceri sau "mogul" de presa provinciala, ci doar un lider de sindicat. Experimentul nu este nou si poate fi regasit cu un mileniu in urma, daca schimbam lignitul cu huila. Miron Cozma, spaima intelectualilor de altadata, a vrut sa faca o echipa faina la Petrosani, cu bani smulsi din tainul ortacilor. Jiul lui Cozma nu a cazut in derizoriu datorita amenintarilor de la imparatia fotbalului ("se stringe latul, Miroane!"), ci tot datorita actiunii nesabuite asupra unei manete care nu prea are legatura cu fotbalul, ci cu cucoana politica. Astfel ca minerii, imputinati, n-au mai avut bani de intretinut fotbalul, huila nu s-a transformat in aur, iar "Luceafarul" aferent a ajuns dupa gratii, ceea ce a dus, logic, la caderea in derizoriu a echipei din Valea Jiului. Mai la sud, Luceafarul Lignitului s-a aratat mai putin romantic decit craiul Miron, a invatat mai putin de la Eminescu si mai mult de la Negruzzi ("cu iaurt, cu gogosele"), s-a pus bine cu stapinirea si a adus Pandurii in atentia fotbalului romanesc. Metodele nu au diferit prea mult fata de cele ale lui Cozma, cu un plus de persuasiune, dar esenta a ramas aceeasi: bani luati cu japca de la mineri. Poate ca Marin Condescu are o vinovatie mai mica, poate ca e si blestemata de criza de vina, insa, cu o inertie mai mare, fotbalul lignitului a avut aceeasi soarta ca si fotbalul huilei.

Dar daca (piei, Satana!) retrogradeaza Politehnica Iasi, cine o fi de vina? Andrei Cristea. Nu pentru ca actualul dinamovist n-a venit sa mai scoata Politehnica din noroi, ci tocmai pentru ca a salvat-o aproape singur de doua ori, intretinind himera unui management eficient. Este o gluma, desigur, dar gaselnita Cristea a fost reincalzita cu alti protagonisti, in speranta unui rezultat similar. Paun, Onicas sau Ionescu sint jucatori talentati, ca si Cristea, dar sint la mii de kilometri distanta de profesionalismul si seriozitatea acestuia. Chiar daca Politehnica se salveaza astazi, in ultimele momente ale campionatului, ramine invatatura de minte, la care conducerea de ieri si de astazi a clubului din Copou pare inerta. Ca nu se face primavara cu o floare si ca nu orice floare poarta numele lui Andrei Cristea ar fi principala invatatura de minte. Ca zestre, mireasa din Copou nu seamana deloc cu cea din Banie, fiindca nici Mititelu nu este primar si nici Gheorghe Nichita nu este un om de afaceri. Mai degraba, seamana cu cea de la Tirgu Jiu, pentru ca pretendentii nu prea apar si Nichita este un parinte prea grijuliu sa-si marite fiica favorita. Revenind la realitate, daca nu se inlatura manageriatul pompieristic-dezastruos care a chinuit suporterii ieseni atitia ani, vom ajunge sa nu mai vedem Liga I la Iasi multi ani de acum inainte. Chiar daca primarul Gheorghe Nichita are meritul principal in readucerea fotbalului de prima liga la Iasi, el trebuie sa stie ca imaginea sa de parinte al Politehnicii nu poate trai doar din trecut. S-ar putea ca retrogradarea echipei sa fie "socul la echipa" pe care il doreste multa lume. Pentru binele Politehnicii, ar fi necesar ca socul la echipa sa apara chiar si in cazul unei salvari miraculoase. Asa ca, atentie la maneta!