Detaliile asasine

Romania se afla intr-o situatie catastrofala. Umanitatea n-o duce nici ea prea bine. In loc sa se dedice rezolvarii acestora, in loc sa reflecteze la problemele globale ale tarii si umanitatii, unii, intelectualii elitisti si presa lor, se ocupa cu lucruri frivole: monteaza comploturi, se iau de oameni nevinovati prin ziare, se leaga de vorbe spuse in gluma, insista mereu pe aceleasi detalii. Acestia nu au simtul istoriei: al Marii Istorii.
Specialistul national in gafe, senatorul Ion Iliescu, fost presedinte al tarii timp de sapte ani, este acuzat de presa ca a incercat sa monteze o linie telefonica speciala cu Kremlinul, in plina campanie de apropiere fata de structurile euro-atlantice. Din motive obscure, dl. senator neaga initial orice asemenea intentie.
Probabil, scandalul se putea termina foarte repede daca d-sa ar fi avut onestitatea sa recunoasca acel fapt, care nu insemna in mod automat un act de tradare. Dar el a negat zile in sir cu indignare. Atunci insa cind evidenta l-a facut sa accepte acest fapt, replica sa si a sustinatorilor din presa populista, candidatii eterni la Tuca Show, a fost ca nu este vorba decit de un complot al adversarilor sai politici, in speta al Cotrocenilor (fireste, aceasta fara nici o proba serioasa), si mai ales ca oricum este vorba de un detaliu minor: marile probleme sint in alta parte si opinia publica trebuie sa se ocupe de acestea.
Citeva zile mai tirziu, neobositul Ion Iliescu se afla la Chisinau, la o intrunire discreta cu oameni de afaceri de nu se stie ce speta. Ceva il infurie teribil. Este o intrunire discreta, dar nu secreta. Presa nu avea ce sa caute acolo, dupa impresia d-lui senator, dar ea se afla totusi acolo. Ion Iliescu tocmai aflase de opinia negativa a unor senatori americani fata de o eventuala venire la putere a d-sale. Spumega. Cere asistentei ca acestia sa fie plesniti peste bot. Sa li se dea o lectie. Apoi, isi aduce aminte de BBC, postul de radio care a preluat stirea. Niste capsomani, suiera Ion Iliescu.
Capsomanii sint insa chiar acolo, in sala. Dupa ce scandalul ia amploare, Ion Iliescu revine la tema sa favorita. Mai intii sustine ca nu este nimic adevarat din ce vorbeste lumea (implicit, deci, inregistrarea audio este un fals!), apoi ca era un context diferit si ca vorbele i-au fost rastamacite, iar, in fine, ca presa nu trebuia sa fie prezenta in acea sala si ca toate acestea sint detalii: altele sint marile noastre probleme, pe care puterea actuala le ascunde si pe care presa nu vrea sa le vada…
Evident, dl. Ion Iliescu are perfecta dreptate. Toate acestea sint detalii. Marile probleme sint altele. Totusi, o vorba cunoscuta spune ca Dumnezeu se afla in detalii. Adica lucrurile cu adevarat importante stau in micile amanunte ale vietii, iar orice mare proiect este format din nesfirsite detalii fara de care acesta n-ar insemna nimic. In politica, mai cu seama, detaliile inseamna de obicei vietile unor oameni, poate chiar ale unor popoare intregi.
Cind si-a inceput marele proiect de schimbare a cursului istoriei universale, Stalin si-a trimis la moarte zeci de milioane de compatrioti care il incurcau. Ei nu erau decit niste detalii. Pina si Gulagul era conceput, nu ca o simpla masina de asasinat in masa, ci ca un instrument prin care aceste mici detalii, fie ca era vorba de kulaci (tarani care nu doreau sa intre cu tot sufletul in colhozuri), deviationisti de dreapta sau de-a dreptul contrarevolutionari, potrivit viziunii bolsevice asupra societatii, isi rascumparau culpa lor istorica, prin participarea silnica la cladirea noii societati.
Pina la urma, detaliile s-au razbunat pe noua societate, dar milioanele de morminte fara cruce din Siberia sau din intreaga Rusie nu vor putea fi niciodata justificate. In politica exista rareori cu adevarat detalii nesemnificative.
Ce era insa atit de nesemnificativ in gesturile lui Ion Iliescu? Seful unui stat care se chinuia sa scape de tutela ruseasca vrea sa reinstaleze o legatura telefonica speciala cu centrul puterii moscovite, intr-un moment cind purta tratative foarte serioase cu mediile occidentale. Un fost sef de stat ascunde aceasta in mod sistematic, foloseste cuvinte lipsite de orice decenta, intr-un loc public, fata de reprezentantii unei tari cu care Romania vrea sa aiba relatii speciale. Apoi, nu poate fi decit lipsit de importanta ca liderul celui mai important partid de opozitie din Romania, fost presedinte si candidat la aceeasi functie, imparte lumea in diavoli si prieteni, in raport cu maniera in care unii sau altii se lasa coplesiti de geniul sau politic.
Acest tip de reactie este aproape a doua natura a d-lui Ion Iliescu. Ea este ecoul adolescentei sale chinuite de spaimele comploturilor universale contra puterii sovietice. Caci, se vede, comploturile se tin lant in jurul principalului partid de opozitie, PDSR, si al candidatului sau la presedintie, Ion Iliescu. Tema pare sa fi devenit reteta politico-electorala preferata, daca nu exclusiva, a partidului respectiv.
Sa fie vorba de o criza de imaginatie sau de o revenire la strategiile simple si eficace dintotdeauna ale PDSR? Probabil, ambele variante sint adevarate. Este mai simplu sa ataci si sa intimidezi decit sa fii onest si decent. Este evident ca in centrul acestei strategii se afla Ion Iliescu. Adrian Nastase, neinchipuit de pacifist, pare ca s-a retras in umbra. Dar faptul arata, deopotriva, un Ion Iliescu panicat. Acesta nu este un semn bun. Nici daca Ion Iliescu pierde, nici daca va cistiga. Romania nu este o putere populara in razboi rece cu imperialismul american. (Florea IONCIOAIA)