Diviziunea raspunderii

Fotbalul nu-i dusman de clasa, ca sa stea tot timpul treaz, ci mai si atipeste din cind in cind. La vreme de iarna, cind gerul trimite sfichiuri prin oase, nedumeririle se schimba. Nu mai intreaba nimeni ce face Poli vineri (simbata-duminica, ba chiar luni), ci altceva: cine mai vine in Copou, frate? Or, vestile din Copou sint dintre cele mai sumbre, adica lipsesc cu desavirsire. Deocamdata, nu vine nimeni. Ala nu s-a inteles cu Iasul, alalalt s-a inteles cu altii, astfel incit nimeni nu mai intelege nimic. Antrenorul Petre Grigoras da din umeri si cere intariri. Nu-i stilul lui Ionut Popa, ca sa se implice direct in politica de transferuri, ci are o viziune mai clara in privinta diviziunii muncii la un club de fotbal. Intarirea lotului este treaba conducerii si conducerea trebuie sa-si faca treaba. Daca ar fi sa aducem traditia ultimilor ani ca argument, am putea indrazni un pronostic. Transferurile se vor face, dar mai pe la coada perioadei. Probabil vor veni unul-doi in cantonamentul din Antalya, iar ultimele bombe vor aparea (iarasi probabil) cu citeva zile inaintea campionatului, cum a fost cu Andrei Cristea asta-iarna, sau cu bombele cu fis Croitoru-Frunza, aparute in vara.

Antrenorul Petre Grigoras are vocatie de constructor, sau de "proiect" (cum il definea un comentator TV), specie pe cale de disparitie nu numai in Romania, ci si pe tot globul, fiindca si rabdarea managerilor in materie de proiecte pe termen lung este pe cale de disparitie. Ghinionul lui Grigoras este ca la Politehnica Iasi nu prea este o conducere de constructie sau de proiect. Experienta ultimilor ani ne-a aratat cum nu se poate mai bine stilul pompieristic-heirupistic in care se lucreaza, de pe vremea mandatului lui Sorin Boca, exemplu care tinde sa molipseasca si actualul tandem Starica – Hodea. Hei-rup, hei-rup, avem nevoie de jucatori noi, hai ca ne scoatem in ultimul moment. Mai cu niscaiva jucatori liberi de contract, mai cu imprumuturi pina in vara, iar in vara om vedea atunci cum ne-om scoate, daca ajungem pina acolo. Se termina cu operatiunea "cirpeala", se apropie…. nu startul returului din februarie, ci buba din martie, cu conditiile de licentiere. Ceva emotii, dar ne scoatem si atunci, cu ceva imprumuturi si de-abia dupa ce reusim sa depunem si dosarul putem sa ne gindim si la ceea ce conteaza mai mult, meciurile de campionat. Apoi, daca reusim sa fentam retrogradarea, ciclul se reia impecabil. Fiindca lupta pentru evitarea retrogradarii este inscrisa cu litere de aur in codul genetic al echipei de fotbal din Copou: din 27 de editii parcurse de Politehnica (sau vechiul CSMS) in primul esalon, in doar patru (cam 15%) nu a avut astfel de emotii. Daca traditia ar fi litera de lege, ar trebui sa stam linistiti, pentru ca de fiecare data cind Iasul a spart tiparele a retrogradat in sezonul urmator. Iar acum, in stilul bine ancorat cu "valeu-arde-heirup", nu prea sint sansele unei astfel de "spargeri". Numai ca a mai fost si alta traditie care a tinut doar pina cind n-a mai tinut. Multa vreme, Politehnica a promovat imediat dupa ce a retrogradat, pina in anul de gratie 1985, cind stagiile in divizia matineelor s-au transformat din ani in decenii…

Revenind la problema acuta a momentului, in conditiile actuale, cind mai exista si alte necazuri in Copou in afara celor cronice, antrenorul constructor Petre Grigoras trebuie sa mai tina cont de ceva: ca daca intarirea lotului este treaba conducerii, raspunderea dispensarii de anumiti jucatori ii apartine in totalitate. Si daca "Grig" stie mai bine decit toti de ce jucatori ca Buta, Cristi Bratu, Bersnjak sau altii nu mai pot face fata la Politehnica, in cazul unui esec in campania de evitare a retrogradarii, intrebarea cea mai incomoda nu este "de ce nu s-au adus jucatorii ceruti?", ci "de ce n-au fost pastrati X, Y si Z?". Argumente? In vara, toti suporterii care il alungau pe Onut, dupa o serie de evolutii nereusite, erau revoltati de renuntarea la capitanul de acum un an! Astfel incit, chiar si in conditiile in care antrenorul isi pregateste impecabil lotul pe care il are, raspunderea apasa si pe umerii sai!