Economia de plastilina

Dezbaterea problematicii economice are, uneori, la noi, un aer de SF. Cu exceptia unei paturi foarte restrinse de initiati in limbajul economic, pe care nu-i inteleg decit alti initati, in majoritatea ei, populatia traieste inca, din punctul de vedere al conceptiilor despre economie, in socialismul cel mai real cu putinta. Acesta este spatiul, indeajuns de larg, prin care se strecoara sarlatanii politico-mediatici, fie ca ei sint vedete jurnalistice, fie ca fac parte din nenumarata trupa a militantilor politici.
Zilele trecute, la un post de radio pentru tineri, ascultatorii au putut afla din gura senatorului PDSR de Iasi, Ion Solcanu, de ce trebuie romanii sa plateasca din banii lor mai bine de douasprezece mii de miliarde de lei pentru a salva Bancorexul, iar, o data cu aceasta, noua teorie a PDSR cu privire la criza economica, caci, fire disciplinata, dl. Solcanu face, de cele mai multe ori, oficiul de portavoce a tezelor lansate de conducerea de la Bucuresti a partidului. Prelucrind o informatie din "Cotidianul", dl. Solcanu ne-a informat ca, in februarie 1997, Bancorex ar fi avut abia putin peste sapte procente de credite neperformante din protofoliu. Acestea au crescut insa in anii urmatori pina la peste douazeci la suta, intrucit, din cauza prabusirii economice, creditele contractate pina in 1996 au devenit neperformante.
In opinia dlui Solcanu, daca economia ar fi fost in crestere, aceste credite n-ar mai fi fost, la scadenta lor, neperformante. De ce n-a fost economia romaneasca in crestere? Domnul Solcanu crede ca aceasta se datoreaza faptului ca guvernul a facut mereu bugete de austeritate si n-a marit cota de investitii publice. Avem aici reluata, in treacat, o adevarata viziune ideologica asupra economiei. Pentru dl. Solcanu, ca si pentru multi alti politicieni sau simpli cetateni, economia este un obiect din plastilina pe care-l poti schimba dupa cum vrei. Poti provoca, de exemplu, o anume rata de crestere economica doar apasind pe un buton. Daca este atit de simplu, de ce, atunci, n-o face guvernul actual, care prefera o politica de austeritate, deci de restringere a cheltuielilor bugetare? Raspunsul este simplu: guvernantii de astazi sint ori vinduti, ori incompetenti, poate ambele in acelasi timp. Guvernantii nu se gindesc decit la ei insisi, iar austeritatea le ofera un fel de satisfactie erotica.
Pe linga faptul ca pare dubios ca un senator sa se documenteze intr-o chestiune atit de importanta dintr-un ziar, prost cotat, in general, ramin citeva lucruri care se pot cu greu explica la o analiza atenta. Cum este posibil ca o banca sa dea credite bazindu-se pe prognoze macroeconomice ultra-optimiste, cind orice bun bancher trebuie sa fie mai prudent decit o calauza pe un cimp proaspat minat? Ce fel de profit puteau aduce creditele masive, de zeci de milioane de lei (la nivelul anului 1995/1996), acordate cu dobinda de 15% (dobinda pietii era atunci de peste 60%, daca nu mai mare) unor clienti politici ai PDSR (cum ar fi actualul vicepresedinte PDSR si violent opozant, Miron Mitrea) sau unor generali din MI? De ce n-a fost privatizata Bancorex in 1995, cind avea cea mai buna valoare de piata? De ce a uitat guvernul Vacaroiu sa-si achite nota de plata a importurilor de petrol derulate prin Bancorex? In fine, de ce cresterea economica din 1995 n-a putut fi mentinuta in 1996, ultimul an al guvernarii PDSR: n-au mai functionat miraculoasele retete Vacaroiu? Si de ce n-au adus anii 1994-1995, aparent de crestere economica, o crestere reala a nivelului de trai?
Problema in jurul careia se invirte acest tip de discutie este aceea a cresterii economice. S-au vehiculat nesfirsite pareri in legatura cu declinul productiei industriale din ultimii ani. In general, acest declin a fost pus pe seama politicii de inspiratie straina a guvernului actual. Doar analistii seriosi au observat ca, de fapt, cauza acestui declin prelungit este mostenirea mai multor decenii de politica economica profund gresita si pe care nici administratiile de dupa 1996 n-au avut forta necesara pentru a o indeparta foarte rapid.
Consecintele unei decizii economice eronate, cum a fost de exemplu industrializarea arbitrara din anii regimulului comunist, dar si privatizarea prin cupoane sau politica de control al unor preturi, din anii guvernarii Vacaroiu, pot fi inlaturate numai intr-un timp uneori foarte indelungat. Va fi, probabil, mai usor de a se reconstrui Serbia dupa bombardamentele NATO decit de a reconstrui Romania dupa o suita de politici economice dezastruoase. O politica de austeritate inseamna o politica responsabila si ca banii publici nu mai sint aruncati chiar direct pe geam; faptul ca, la noi, aceasta duce la scaderea nivelului de trai se datoreaza, pe de o parte, extensiunii nemasurate a cheltuielilor publice, iar, pe de alta, mentinerii unor capacitati de productie inadaptate unei economii concurentiale.
Nu exista inca o reteta universal acreditata a cresterii economice. Se stie insa destul de sigur ce anume provoaca mai devreme sau mai tirziu prabusirea economica. Ceea ce dl. Solcanu si partidul d-sale doresc este extinderea cheltuielilor publice, care provoaca o falsa crestere economica, pe termen scurt, si n-are o finalitate sociala propriu-zisa. Potrivit acesteia, guvernul ar trebui sa duca, in esenta, o politica a banilor ieftini: credite cu dobinzi mici (adica real-negative) in conditii foarte putin restrictive, subventii de toate felurile, facilitati fiscale extinse si nemotivate, controlul unor preturi etc.
Aceasta a fost exact ceea ce a facut guvernul Vacaroiu, iar rezultatul l-au constituit gaurile de la Bancorex si Banca Agricola, ca si, in general, o economie in colaps (dl. Solcanu a spus-o cu gura sa, in noiembrie 1996!), cu o inflatie galopanta, cu o tendinta spre penurie (pina in iarna lui 1997, oamenii inca stateau la cozi lungi pentru a cumpara lapte) si lipsa de competitivitate economica etc. Cresterea economica nu se comanda, in schimb, saracia, da. (Florea IONCIOAIA)