Exercitiu de putere la virf

De luni de zile, presa, mai toti comentatorii politici vorbesc de un conflict intre premierul Adrian Nastase si presedintele Ion Iliescu. De fapt, mai mult sau mai putin explicit, disjunctia intre cei doi oameni politici este de mai lunga durata, viziunea generalizata fiind aceea ca in PDSR exista o tabara conservatoare, grupata in jurul lui Ion Iliescu, si una reformatoare, al carei lider este Adrian Nastase. De fiecare data, cel mai recent acum citeva zile, ambii au respins astfel de aprecieri drept speculatii fara acoperire. Cu toate acestea, astfel de declaratii nu au reusit deloc sa convinga, multi considerind ca ele sint doar expresia unui joc politic de suprafata, mai degraba decit a realitatii de pe teren. Cu atit mai mult cu cit in cazurile Grecea, Priboi sau in discutiile legate de crearea unei comunitati a serviciilor de informatii au rabufnit de fiecare data pozitiile vadit divergente ale celor doi oameni politici. Dupa cum nu a scapat celor care au privit lucrurile cu atentie competitia mediatica Iliescu-Nastase, pina la un punct amuzanta, cei doi ingramadindu-se sa ia parte impreuna la tot felul de evenimente, precum sedintele de bilant de la diferitele ministere, desi nu se justifica prezenta simultana a presedintelui si a primului ministru. E adevarat ca tonul unor astfel de dispute a fost intotdeauna unul foarte retinut, reflex al unei bine exersate practici politice. In treacat fie spus, astfel de detalii marcheaza o diferenta majora fata de stilul de guvernare al fostei coalitii, minata permanent de declaratii incendiare impulsive, greu de reparat ulterior, lucru care, intre altele, i-a ruinat cu totul credibilitatea. Asistam, ca si pina in 1996, la o cu totul alta maniera de exercitare a puterii. In ciuda unor conflicte si a competitiei interne dure din PDSR, lucruri pe care observatorii avizati le cunosc destul de bine, in exterior nu transpar decit arareori reverberatii ale unor astfel de dispute. Atunci insa cind acest lucru se manifesta e semn ca tensiunea a crescut substantial, asa cum s-a intimplat chiar saptamina trecuta, pe tema comunitatii serviciilor de informatii.
Cum stau lucrurile in prezent? Chiar daca Ioan Talpes, consilierul prezidential pe probleme de securitate nationala, a trebuit – cel putin pentru moment – sa renunte la intentia de a prelua nemijlocit controlul asupra tuturor serviciilor de informatii din tara, presedintele este cel care a punctat decisiv in final. Asa-zisa demisie de onoare a lui Ristea Priboi din fruntea Comisiei parlamentare de control SIE a fost, dupa cum o recunoaste si el, o mutare practic impusa, marcind esecul eforturilor premierului de a-l sustine, in pofida numeroaselor atacuri din presa si din partea societatii civile. Care este, pina la urma, semnificatia si care vor fi consecintele acestei victorii a taberei Iliescu? Pentru ca, la urma urmei, sefia unei comisii parlamentare nu ofera, in principiu, pirghii efective de interventie asupra serviciilor secrete. Trebuie insa sa avem in vedere intregul context. Cum Ristea Priboi provenea din SIE, deci cunostea foarte bine si sistemul si oamenii din interior, el ar fi putut sa ofere, de pe fosta sa pozitie, sprijin si protectie apropiatilor sai, astfel incit sa pastreze serviciul mai putin conectat la Cotroceni, mai ales ca, prin Radu Timofte, presedintia controleaza total SRI. Dincolo insa de aceasta oportunitate, Adrian Nastase a suferit o severa pierdere de imagine in interiorul structurilor de informatii din Romania, in care oamenii cheie provin in marea lor majoritate din fosta securitate. Cei din cercul primului ministru care il considerau pe Ion Iliescu un personaj politic consumat, vazind in Adrian Nastase adevaratul numarul unu din tara, se vad nevoiti sa ia act de triumful presedintelui, expresie a unei extraordinare dibacii de a manevra jocul politic in culise. Or, in astfel de cazuri, ca si pe pietele financiare, perceptia e hotaritoare. Odata pierduta, credibilitatea e greu de recladit. Adversarii din partid ai premierului, intre care Ioan Mircea Pascu, ministrul Apararii, care s-a pronuntat explicit, cu putin timp in urma, impotriva lui Priboi, considerindu-l un obstacol de imagine in perspectiva demersului de aderare la NATO, au marcat un punct important. Iar oamenii din serviciile secrete care cochetau cu ideea unei alinieri mai pronuntate in spatele primului ministru trebuie sa fi facut deja un pas inapoi. E, de altfel, poate simptomatic faptul ca principalele dispute mai mult sau mai putin explicite intre Cotroceni si Palatul Victoria au avut loc exclusiv pe terenul serviciilor secrete. Altfel spus, in perioada scursa de la ultimele alegeri, batalia mentionata nu a vizat conceptii diferite privind strategia de dezvoltare economica sau constructia institutionala, ci controlul structurilor de putere din tara. Inca din primele momente, Adrian Nastase a avut o conduita strategica centrata pe proiectarea sa drept principala autoritate din Romania. Omniprezent in viata publica, avind permanent comentarii pe toate temele posibile, primul ministru a fost pina acum aproape de unul singur in centrul actiunii guvernamentale, eclipsindu-i, probabil voit, atit pe ceilalti ministri, cit si executivul in ansamblul sau. O situatie comparabila doar cu cea in care Petre Roman era seful executivului, pentru ca, ulterior, atit in perioada Iliescu – Vacaroiu cit si in timpul tandemurilor Emil Constantinescu – Victor Ciorbea, Radu Vasile si chiar Mugur Isarescu, presedintele tarii a fost intotdeauna, in mod detasat, vioara intii. Ca si acum 10 ani, s-au gasit, probabil, destui in esaloanele superioare din PDSR care sa nu agreeze o astfel de situatie si care probabil au si alimentat suspiciuni si frustrari pe aceasta tema la Cotroceni. Abilitatea cu care aceste cercuri au operat este una de manual, surclasind fara replica prestatia echipei de comunicare de la Palatul Victoria, lucru la care si Ristea Priboi a facut referiri destul de explicite in textul demisiei sale. E suficient sa observam ca, daca a existat un "caz Priboi" mediatizat de toata lumea, incepind cu revista "22" pina la "Evenimentul Zilei", de la senatorul Radu F. Alexandru la Mircea Dinescu, despre seful SRI, Radu Timofte, de exemplu, acuzat de colaborare cu KGB si fata de care se stie ca exista reticente majore in Occident, s-a vorbit mult mai putin. Or, spre deosebire de pozitia lui Ristea Priboi, aici e vorba de o functie executiva cheie. Dupa cum s-a vorbit foarte putin si despre consilierul prezidential Ioan Talpes, provenit si el tot din serviciile secrete. Chiar daca nici unul dintre cele doua personaje mentionate anterior nu stirneste deloc entuziasm in cercurile NATO si prezenta lor in inalte demnitati publice nu pare sa ajute defel procesul de integrare in alianta, mass media s-a cantonat in special pe "cazul Priboi". Probabil datorita abilitatii cu care a fost dirijata din umbra dezbaterea publica pe aceasta tema.
Infringerea primului ministru ar putea avea un impact consistent pe termen lung. Cu atit mai mult cu cit hiper-expunerea publica a d-lui Nastase va deveni contraproductiva, in conditiile in care situatia economica da putine semne ca se va imbunatati simtitor in viitorul apropiat iar conflictele virulente pe feude de afaceri din interiorul PDSR tind sa explodeze – cazul prefectului de Oradea fiind doar un exemplu in acest sens – ceea ce ar putea eroda rapid cota de popularitate ridicata a premierului din acest moment.
(Alexandru LAZESCU)