Gusturi si bani

Revelatiile in scandalul Adrian Costea se tin lant. Eterna si fascinanta Romanie este departe de a-si fi epuizat misterele. Deocamdata, pare greu de spus unde vor duce toate aceste dezvaluiri in tromba. Scandalul ar putea darima intreg sistemul politic al Romaniei de astazi. Nimeni nu pare a fi exclus din principiu. Cu toate acestea, ceea ce stim pentru moment lasa a se prefigura o imensa culpabilitate la virful principalului partid de opozitie, PDSR.
Este vorba intii de bani, in speta, de fonduri publice. Guvernul Vacaroiu a intretinut timp de mai multi ani o relatie de afaceri tenebroasa cu un anume Adrian Costea, cetatean francez de origine romana, apropiat al presedintelui Iliescu si al mediilor PDSR. Contrar oricaror reguli, guvernul Vacaroiu i-a oferit o suma de sute de milioane de dolari avans pentru ca dl. Costea sa aduca petrol in Romania. Nu se stie daca petrolul a mai ajuns vreodata in Romania si unde s-au dus banii. Acelasi guvern i-a oferit, in conditii neprincipiale, cinci milioane de dolari dlui Costea pentru a edita un album de prezentare a Romaniei. Albumul a fost realizat, dar numai intr-o cincime din tiraj. Autoritati judiciare franceze ancheteaza acum in Romania aceste cazuri, suspectindu-l pe dl. Costea, citoyen de la Republique Francaise, de spalare de bani.
Pentru Romania, lucrurile sint insa si mai grave. Pe de o parte, pentru ca la mijloc este vorba de bani publici. In ciuda a ceea ce sutine dl. Hrebenciuc, probabil unul dintre principalii artizani ai acestor afaceri, nu este vorba de o simpla sponsorizare din partea Bancorex. Aceasta institutie bancara era controlata de guvern si devalizata cu ajutorul guvernului, iar acest fapt a fost platit de contribuabili, dupa ce banca a intrat in stare de faliment. Faptul ca platim astazi impozit mai mare, ca nu sint fonduri pentru pensii sau pentru alocatii in folosul dezvoltarii economice se datoreaza acestui comportament al dlui Hrebenciuc.
In al doilea rind, este vorba de conduita unei intregi clase politice. Unii s-au lasat corupti (in sens strict juridic) de dl. Costea, altii s-au lasat cuceriti de farmecul si inteligenta acestui personaj, pe care nimeni nu reuseste astazi sa-l plaseze undeva. Pina si presedintele Constantinescu, din motive obscure, l-a reinvestit pe dl. Costea cu titlul de ambasador itinerant, la fel ca predecesorul sau, Ion Iliescu.
Dar, ceea ce este cel mai surprinzator in aceasta afacere nu vine din dezvaluirile scandalului in sine. Se banuiau de mai mult timp implicarea unor inalte figuri PDSR in afaceri monumentale si lipsa acestor indivizi de orice scrupule. Pentru "saracul si cinstitul" Ion Iliescu, cinci milioane de dolari sint o bagatela. Mai ales cind nu sint ai sai si daca tot trebuiau aruncati pe geam. Pentru Viorel Hrebenciuc, milioanele aruncate pe un album sau pe un transport de petrol care nu se stie unde a ajuns, erau ai unei banci si nu ai guvernului. Totul este legal si curat. De asemenea, se banuiau relatiile dubioase ale unor politicieni romani, lipsa lor de pudoare in accepta cadouri si foloase necuvenite.
Surpriza vine din incapacitatea societatii civile romanesti de a sanctiona acestea. Evident, sintem abia la inceputul afacerii. Nu stim cum va reactiona electoratul. S-ar putea ca sanctiunea acestuia sa fie mai drastica decit ne imaginam. Tinind cont insa de alte intimplari similare, n-ar trebui sa ne facem iluzii. Peste tot in lume, electoratul in sine este o masa informa, pasiva si confuza. Convingerile sale se datoreaza in buna masura actiunii a ceea ce numim societatea civila, fie ca este vorba de ziare, de lideri de opinie sau de organizatii civice etc.
De la inceputul afacerii, pincipalele canale media si liderii de opinie s-au situat pe pozitii radical opuse. Inca o data, este greu de spus cine si cit este vinovat. Justitia lucreaza greu, probabil, vor dura ani de zile pina cind se vor pronunta sentintele. Avem insa citeva evidente greu de contestat si care-i incrimeaza pe cei din PDSR. Cu toate acestea, au fost ziare pentru care afacerea fie ca n-a existat deloc, fie ca vinovatul principal este in partea exact opusa. De unde aceasta opacitate in fata adevarului? Are dreptul un lider de opinie de a ignora evidentele?
Afacerea Costea ne arata din nou ca presa si formatorii de opinie din Romania nu sint capabili de a se raporta obiectiv fata de o situatie data. Oricine ar fi vinovat, in cele din urma, trebuie sa se constate faptele. Or, acestea nu privesc atitudinea dlui Constantinescu fata de Adrian Costea, fie aceasta inexplicabil de prieteneasca. Putem sa-l acuzam pe actualul presedinte de a avea gusturi dubioase, dar deocamdata nu s-a bucurat de nici un privilegiu din partea dlui Costea: nici de un ceas Rolex, nici de afise electorale, nici de sejururi platite la Deauville si la Paris, nici de conturi bancare secrete in strainatate.
De unele dintre acestea s-au bucurat, in schimb, Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Adrian Nastase, Mircea Cosea, Iosif Boda si altii. Acestea n-au fost achitate din pasiunea gratuita a prieteniei, cum ne sugereaza unul dintre beneficiari. Ce este important in aceasta afacere: gusturile dlui Constantinescu sau banii publici gestionati dubios de personaje de felul dlui Hrebenciuc?
Ca politician, a primi foloase materiale de acest fel cu un partener de afaceri al guvernului din care ai facut parte este un act de coruptie. Daca analizam mai bine lucrurile, vedem ca in fapt dl. Constantinescu este mai curind o victima: afisele electorale, denunturile via Ion Cristoiu/Antena 1/Adevarul. Probabil, insa, ca de aceea este Romania eterna si fascinanta: nimeni nu sanctioneaza hotii, ci victimele.(Florea IONCIOAIA)