HOMO VALACHUS: Imagine politica

In urma cu c?teva saptam?ni, discut?nd la aceasta rubrica penibila gluma cu ouale a premierului, am avansat, mai ?n gluma, mai ?n serios, o ipoteza – cum sa o numesc? – ? politologica. Spuneam atunci ca, dupa toate aparentele, ?n mintea consilierilor guvernamentali, a expertilor ?n imagine din jurul puterii, ori chiar a primului-ministru ?nsusi, a ?ncoltit, de ceva vreme, o strategie bizara de seducere a electoratului rom?n. Simplificata enorm, ea se exprima prin ideea substitutiei tatucului Iliescu cu barbatul Nastase. „Barbatul” Nastase s-ar putea traduce drept „virilul” Nastase, „(omni)potentul” Nastase, „(super)activul” Nastase, „seful de clan” Nastase, ?n sf?rsit, „liderul providential” Nastase. Presupusa forta politica a gospodarului de la Cornu este sugerata – c?nd mai fin, c?nd mai rudimentar – de (construita simbolic) forta sexuala a barbatului Nastase. Fara ?ndoiala ca premisa unei astfel de strategii a constituit-o convingerea psihologilor/sociologilor/antropologilor (!?) guvernamentali ca rom?nul ram?ne ?nca – orice s-ar zice – un exponent al culturilor arhaice, tribale, unde barbatia etalata (chiar grosolan) are mai multa trecere dec?t rafinamentul, civilitatea si buna crestere (vezi, prin contrast, repudierea publica a lui Mugur Isarescu, ?n vremea prim-ministeriatului sau, pe motiv de? „moliciune” si „timiditate”). Prin urmare, ?n jurul lui Nastase, s-a creionat aura unei sexualitati puternice (aproape trans-naturale), ca factor de sugestie a marii sale capacitati administrative. Urmasul lui Ion Iliescu a intrat voios ?n noua postura (de aceea, nici nu m-as mira sa fi contribuit si el la stabilirea respectivului plan de imagine), merg?nd, din badaranie ?n badaranie, p?na la victoria finala.
Un ultim episod din aceasta telenovela a virilitatii politice – care se va ?ncheia, sper, la alegeri – s-a consumat saptam?na trecuta. Programele de stiri au prezentat ample documentare de la ?nt?lnirea de treizeci de ani de c?nd liderul guvernului (si grupa lui de colegi) a (au) terminat facultatea (Nastase ca sef de promotie pe tara). Sa trecem peste oportunitatea unei astfel de „stiri” ?n buletinele de maxima audienta ale serii si sa ne ocupam putin de simbolistica indirecta a mentionatului moment. Cum era previzibil, nu am avut de-a face, nici pe departe, cu consemnarea unui eveniment monden oarecare (mondenizat, bine?nteles, de participarea primului-ministru la el), ci cu glorificarea – adesea desantata – a lui Adrian Nastase. Sa acceptam (chiar) faptul ca si glorificarea ar mai fi fost cum ar mai fi fost – dusa ?n limitele naturalului (at?t c?t el se mai poate manifesta ?n atari conditii). Culmea ?nsa, ea nu s-a axat, sa spunem, pe prezumtivele virtuti intelectuale si administrative ale subiectului, ci a pedalat pe codul amintitei virilitati. Nastase a aparut ca un Don Juan ?n tinerete (el ?nsusi a sprijinit mesajul, afirm?nd, neezitant, ca sotia sa e fericita sa-l stie ocupat toata ziua, ?ntruc?t astfel nu mai are timp de femei) si, ulterior, a fost comparat cu „un atlet roman”, plin de „distinctie” si „seductie”. Toate fetele (actualmente, doamnele) din grupa s-au declarat ?ndragostite de Adita (apelativul lui Adrian Nastase ?n studentie), iar unele pareau sa-l viseze chiar si acum (tem?ndu-se totusi de „nevasta-sa”, dupa cum a recunoscut o femeie mai sincera). De frumos ce era – am dedus, ?n linia rationamentului vorbitorilor -, Nastase a ajuns sef de promotie pe tara si apoi, prin repartitie, functionar la MAE (si eu am fost, apropo, sef de promotie pe tara, dar a trebuit sa ma multumesc cu un post de profesoras la Scoala Normala „V. Lupu” – de unde concluzia logica: nu am avut frumusetea lui Adita).
?n concluzie, schema de articulare a imaginii publice a premierului (?n vederea alegerilor prezidentiale, se ?ntelege) pare sa fi devenit limpede ca apa de izvor. „Imagologii” guvernamentali au ajuns la certitudinea ca Rom?niei i se potriveste mai degraba un macho boy – iesit, fara opinteli, din spiritul nostru traditional. Cultura arhaica nu poate fi disipata usor din subconstientul colectiv rom?nesc – nici macar cu ajutorul infuziilor masive de civilizatie globalista – si, prin urmare, liderii pragmaticii (de tipul lui Adrian Nastase) se adapteaza din mers la aceasta stare de fapt. „Mai bine falocratie dec?t democratie” este principiul nescris dupa care se conduce echipa tinerilor pesedisti grupati ?n jurul conducatorului ei incontestabil. Chiar si o tragedie a fost speculata – cu paradoxala ironie – de mai-sus mentionatii ?n impunerea imaginii de cavaler ne?nfricat a primului-ministru. E vorba despre pneumonia atipica, scapata de sub control ?n Asia, dar sfidata histrionic de seful ministilor de pe malurile D?mbovitei. Purtatoarea de cuv?nt a guvernului (o fatuca zglobie si sur?zatoare, topita, desigur, dupa forta latenta a lui Nastase) ne-a comunicat, pe un ton ghidus, din care nu lipsea ?nsa aroganta, ca Nastase va merge negresit ?n China (vezi bine, nu ca „tatucul” Iliescu ce si-a anulat o vizita similara), asum?ndu-si acelasi risc – de toate zilele – resimtit ?n fotoliul de premier (comentariul lui Nastase ?nsusi asupra „metaforei”, la ?ntoarcerea de la Otopeni, cu aluzii „comparatiste” la asasinarea premierului Serbiei, a fost, din nou, de un penibil fara echivalent). Trebuie sa ?ntelegem cu orice pret: un barbat de prima m?na – ca Adita – nu cedeaza usor ?n fata pericolelor. OK, s?nt de acord ca, ?n anumite tari (e drept, mult mai evoluate mentalist ca Rom?nia), politicienii ?si creeaza uneori, cu buna stiinta, imagini de staruri hollywoodiene. Nota bene ?nsa: ne referim la staruri de cinema, nu la staruri porno!
(Codrin Liviu CUTITARU)